Botoșani, nordul care nu clipește

A șasea la rând, 2–0 cu Hermannstadt, tribună în picioare și un lider cu bărbăția liniștii

Dacă Superliga ar fi o carte, FC Botoșani ar fi capitolul pe care nu-l poți lăsa din mână. Echipa lui Leo Grozavu a câștigat din nou – 2–0 cu Hermannstadt, acasă, în etapa a 14-a – și a urcat la 31 de puncte, păstrând trei lungimi avans față de Rapid (un meci mai puțin) și Universitatea Craiova. Nu e doar serie, e declarație de intenție. Respectuoasă, dar apăsat fermă. Cu un strop de ironie pentru sceptici: “liderul provincial” e, de fapt, standardul.

Cronica unui freamăt controlat

Botoșaniul a început cu un scurt tremur, ca orice vioară înainte de concert. În minutul 6, Neguț i-a pictat cu călcâiul o șansă lui Gjorgjievski, dar Diaw a închis unghiul, iar Anestis a pus capacul, intervenție de manual. A fost ca alarma de dimineață care i-a trezit pe ai lui Grozavu.

Răspunsul? Un monolog. Petro a testat palma lui Căbuz cu un șut greu de la distanță, portarul a respins în colțul scurt și stadionul, cu cei 4.364 de oameni, a înțeles că urmează valul.

Apoi, minutul 15 a mușcat. Narcis Ilaș, “underul” pe care Grozavu l-a transformat în soluție, a căzut rău pe genunchi după duelul cu Nana Antwi. A părăsit terenul pe targă. O tăcere scurtă, grea. Din cele care unesc o echipă mai mult decât zece discursuri.

Fotbalul, crud cum îl știm, n-a așteptat, iar în minutul 18, Ongenda a desenat vertical, Țigănașu a atacat zona liberă, Cîmpanu a tras, Căbuz a parat, iar Kovtalyuk, cu calmul de atacant crescut la frig, a împins din careul mic: 1–0. O fază ca o piesă de Lego, fiecare la locul lui.

Colțurile mari apar din colțuri mici, iar în minutul 28, la o lovitură de la colț, mingea a ricoșat până la bara a doua, iar Petro a împins autoritar pentru 2–0. Scor de control, ritm de metronom.

După pauză, Botoșani a rămas cu piciorul pe accelerație. Ongenda (49) a șters praful de pe transversală în versiunea “Căbuz salvează”. Hermannstadt a avut, totuși, firul ei de speranță, când Sergiu Buș a scăpat în 7 metri și a trimis pe lângă, ratarea care a stins, practic, rezistența oaspeților. Finalul? Gestionare asta-e-a-noastră, fără acea risipă de energie pe care o fac echipele fragile. A șasea victorie la rând, fără înflorituri inutile.

Tabloul tactic (pe scurt, fără floricele)

• Botoșani: bloc compact, reacție rapidă la pierderea mingii, benzi folosite inteligent pentru a-l elibera pe Ongenda între linii. Faza fixă – prelucrată, nu improvizată.
• Hermannstadt: început îndrăzneț, apoi fisuri între linii; presiune fragmentată. Când a fost nevoie de curaj în ultimii 30 de metri, a apărut indecizia.

Omul meciului

Petro. Gol, volum, timing. Așa arată un mijlocaș care îți câștigă metri și îți calmează pulsul.
Mențiune specială: Kovtalyuk, pentru oportunismul terapeutic al unui 1–0 care te așază în fotoliu.

Momentul-cheie

Minutul 15 – accidentarea lui Narcis Ilaș. Paradoxal, exact clipa care a strâns rândurile și a dat sens emoției din tribună. Fotbalul își găsește uneori liderii nu în goluri, ci în lacunele lăsate de absențe.

Tonul respectuos, ironia fină

Botoșani nu joacă fotbal “muncitoresc”, ci fotbal meticulos. Diferența între zgomot și muzică e în detalii. Și, da, pentru cine mai întreabă “cât ține?” Deocamdată ține șase la rând și un lider care nu respiră greu.

Ce înseamnă pentru clasament

• Botoșani: 31 de puncte, lider; +3 față de Rapid și Universitatea Craiova.
• Hermannstadt: al patrulea eșec consecutiv, coborâre pe o poziție direct retrogradabilă. Când încrederea cade, panta devine alunecoasă.

Într-o ligă care se reinventează etapă de etapă, Botoșaniul rămâne fixul din pagină, liniștea aceea care cântă, cu dicție, despre ceva mai mare decât o serie, despre seriozitate. Iar seriozitatea, în fotbal, e o formă superioară de poezie.