Cordea, după Comisia de Disciplină. Scuze către Bergodi, asumare și un rar exercițiu de normalitate într un fotbal care are nevoie de ea

Prima ședință a Comisiei de Disciplină și Etică a FRF, organizată la sediul LPF, a așezat astăzi într-un cadru oficial un episod care a lăsat urme după derby ul CFR Cluj – U Cluj, încheiat 3–2. Cazul incidentului de la finalul partidei, în care au fost implicați Cristiano Bergodi și Andrei Cordea, a intrat pe agenda Comisiei, însă verdictul a fost amânat. Următoarea ședință este programată miercuri, 18 februarie.

La ieșirea de la audieri, Andrei Cordea a apărut vizibil apăsat, dar hotărât să nu se ascundă în spatele zgomotului de după meci. A vorbit despre discuția din comisie, despre imaginile analizate și despre faptul că a relatat, pas cu pas, propria versiune a evenimentelor. Tonul a fost unul de regret și asumare, cu accent pe ideea de lecție învățată.

„A fost o lecție pentru mine. Am discutat cu dânșii, le-am relatat exact, pas cu pas, ce s-a întâmplat. Au fost și filmulețe. Am ieșit de aici cu capul sus și am învățat de la ei ca de la niște părinți care îmi vor binele”, a spus Cordea, insistând că a primit un feedback direct și corect.

Jucătorul a recunoscut că a greșit și că nu este mândru de reacția lui, subliniind că, uneori, cel mai greu lucru nu este să vorbești, ci să asculți și să înțelegi.

„Mi-au spus lucruri adevărate. Felul în care au vorbit cu mine m-a făcut să înțeleg că îmi vor doar binele. Am avut și eu greșelile mele, de care nu sunt mândru. Îmi pare rău.”

Un punct central al declarației sale a fost mesajul trimis lui Cristiano Bergodi, un gest prin care a încercat să detensioneze situația și să clarifice, din perspectiva lui, că incidentul nu a avut ca țintă directă antrenorul.

„I-am dat un mesaj dânsului. I-am explicat exact că nu am avut absolut nicio treabă cu dânsul. A fost o discuție între Mister și mine, bineînțeles începută de la el. Sper să mă ierte. Suntem și în același oraș și nu vreau să mă feresc de dânșii. Dacă ne întâlnim pe stradă, să nu ne salutăm sau să nu ne băgăm în seamă.”

Cordea a admis că a reacționat la provocare și a spus, fără să caute scuze, că a înțeles ce are de făcut pe viitor.

„Poate că nu trebuia să răspund când am fost provocat, dar asta este. Acum am învățat. Știu ce am de făcut pe viitor și, cel mai important, este să fiu sănătos.”

A ținut să transmită că regretă impactul incidentului și asupra celor de la U Cluj, mai ales în contextul relațiilor personale din interiorul fotbalului, unde rivalitatea ar trebui să se oprească la fluierul final.

„Îmi pare rău pentru ei. Chiar nu am ce să împart cu ei. Unii sunt prietenii mei. Nu-mi fac nici familia mândră, nici prietenii, nici suporterii.”

În același timp, a reiterat respectul pentru Bergodi și a negat ferm acuzația că l-ar fi înjurat pe antrenor. A menționat și sprijinul primit din partea lui Daniel Pancu.

„Dânsului îi port un respect enorm. Nu este adevărat că l-am înjurat pe domnul Bergodi. Am o relație foarte bună cu Daniel Pancu. Îi mulțumesc că mă apără. Eu sunt conștient de ce am făcut.”

A fost, în esență, o ieșire publică echilibrată, în care Cordea a încercat să nu inflameze suplimentar un episod deja tensionat și să lase decizia în mâinile Comisiei. Iar aici apare, inevitabil, observația de serviciu. Într un fotbal adesea sărac, nu doar în idei, ci și în reflexe de normalitate, faptul că un jucător își asumă public, își cere scuze și vorbește despre lecții învățate este, măcar, partea plină a paharului. Nu rezolvă totul, nu șterge incidentul, dar poate crea un precedent util.

Dacă din astfel de episoade se extrage progres, fie el de conduită, de comunicare sau de educație sportivă, atunci măcar ceva bun rămâne în urmă. Iar fotbalul românesc, cu toată încăpățânarea lui de a repeta aceleași greșeli, are nevoie exact de asta. De oameni care învață, de instituții care pun ordine și de o normalitate care, odată instalată, să nu mai pară o excepție.