Fotbal Intern
Corvinul a jucat fotbal, U Cluj a marcat golurile. Hat-trick Lukic și o lecție dureroasă de pragmatism la Petroșani
Corvinul Hunedoara – Universitatea Cluj 0-3. Hunedorenii au dominat autoritar, au ratat ocazii cât pentru două partide, dar au fost pedepsiți de un Lukic necruțător. Ștefan Lefter a fost eroul primei reprize, iar arbitrul Adrian Cojocaru a contribuit cu propriile ezitări la o seară în care spectacolul fotbalistic a avut parte de un rezultat nemilos.
Fotbalul are uneori un mod aproape cinic de a-și bate joc de logică. Poți controla mingea, poți construi, poți domina un adversar vreme de o oră și jumătate, dar la final tabela să-ți spună că ai pierdut fără drept de apel. Asta a trăit Corvinul Hunedoara vineri seară, la Petroșani, într-un meci în care Universitatea Cluj a avut nevoie de mult mai puțin fotbal pentru a obține mult mai mult.
În fața a aproximativ 6.000–7.000 de spectatori, o asistență care confirmă încă o dată atașamentul publicului hunedorean față de echipă, cele două galerii au întreținut o atmosferă excelentă, în ciuda vremii răcoroase. Un moment aparte l-a reprezentat primirea făcută lui Ștefan Lefter. Fostul portar al Corvinului a fost întâmpinat cu respect și căldură de suporterii care nu i-au uitat contribuția la performanțele clubului. Avea să le răsplătească ospitalitatea într-un mod cât se poate de profesionist: apărând aproape tot ce se putea apăra.
Florin Maxim pregătise câteva mutări interesante. Ribeiro a început pe bancă, în timp ce Albu a primit prima titularizare în tricoul hunedorenilor. Planul gazdelor a fost însă dat peste cap înainte ca meciul să apuce să-și stabilească ritmul.
În minutul 4, după o lovitură liberă a Corvinului, clujenii au declanșat un contraatac, iar o neînțelegere între Sandu, ieșit mult din poartă, și Pîrvulescu, rămas ultim apărător, i-a oferit lui Lukic ocazia de a deschide scorul. O greșeală simplă, dar scumpă. Și, din păcate pentru hunedoreni, nu avea să fie ultima.
Lefter împotriva fostei echipe. O repriză în care Corvinul a atacat, iar U Cluj a supraviețuit
Din acel moment, terenul a părut înclinat spre poarta Universității. Corvinul a construit cu răbdare, a accelerat pe benzi, a combinat în apropierea careului și a găsit aproape permanent soluții pentru a destabiliza defensiva clujeană.
În minutul 11, Manolache l-a obligat pe Lefter la o intervenție spectaculoasă, iar în următoarele secunde portarul a respins alte două șuturi periculoase, expediate de Gillard și Pîrvulescu. Trei intervenții într-un interval de aproximativ un minut, suficiente pentru a transforma fostul portar hunedorean în principalul obstacol din calea propriei foste echipe.
În minutul 24, Lefter a anticipat excelent intenția lui Gillard, scăpat spre poartă. Șapte minute mai târziu, Carauruș a trimis în transversală, cu goalkeeperul clujean învins. În minutul 32, Neacșa l-a pus din nou serios la încercare, iar în minutul 36 Gillard a ratat o altă oportunitate importantă, după o acțiune creată de Pîrvulescu.
Corvinul avea aproape 70% posesie și un raport al șuturilor de 9-2 la pauză. Universitatea avea însă singurul gol. Un rezumat statistic aproape absurd, dar perfect compatibil cu regulile fotbalului: ocaziile nu se contabilizează pe tabelă.
Un arbitraj care a adăugat nervozitate unui meci frumos
Din păcate, jocul a avut și un protagonist pe care nimeni nu și-l dorește în prim-plan: arbitrul Adrian Cojocaru.
După două decizii discutabile încă din primele șapte minute, centralul a continuat cu un criteriu disciplinar greu de înțeles. Două intervenții dure ale lui Mikanovic asupra lui Pîrvulescu au rămas fără sancțiunile pe care intensitatea lor părea să le justifice.
Au existat și alte faze contestate, iar lipsa de consecvență a alimentat tensiunea atât pe teren, cât și în tribune. Un arbitru nu trebuie să fie vedeta unui meci, iar când deciziile sale ajung să concureze cu fazele de poartă pentru atenția publicului, ceva nu funcționează. Fotbalul românesc are destule probleme de rezolvat fără ca arbitrajul să devină, etapă după etapă, încă una dintre ele.
Corvinul a continuat să atace. Lukic a continuat să pedepsească
Repriza secundă a început exact de unde se încheiase prima. Timp de aproape 18 minute, jocul s-a desfășurat aproape exclusiv în jumătatea Universității Cluj. Corvinul a împins liniile, a căutat egalarea și a refuzat să renunțe la identitatea ofensivă pe care Florin Maxim încearcă să o consolideze.
Paradoxal, prima mare ocazie a oaspeților după pauză a venit abia în minutul 63. Lukic a fost aproape de dublă, dar mingea trimisă de bosniac a lovit bara porții lui Sandu.
După minutul 65, Universitatea a reușit să echilibreze parțial jocul, fără să-și asume însă prea multe riscuri. Clujenii au acceptat dominarea, au rămas organizați și au așteptat greșeala adversarului.
În minutul 71, Maxim l-a înlocuit pe Manolache cu Abualnadi, o schimbare asemănătoare celei operate în partida precedentă, de pe Giulești. Hunedorenii au continuat să caute golul, dar fiecare minut trecut fără egalare le-a amplificat vulnerabilitatea.
Momentul decisiv a venit în minutul 80. Hayatu a căzut în apropierea careului clujean, într-o fază în care gazdele au solicitat fault perfect justificat. Cojocaru a lăsat jocul să continue, Universitatea a plecat pe contraatac, iar Lukic a făcut 2-0 în minutul 81, profitând de marcajul pierdut de Ivancevic și de imposibilitatea lui Abualnadi de a interveni.
În minutul 90, același Lukic a completat hat-trick-ul. Trei goluri, trei lovituri aplicate unei echipe care muncise enorm, dar care nu găsise soluția esențială: să transforme superioritatea în goluri.
Fotbalul frumos nu oferă puncte bonus
Scorul de 0-3 este sever în raport cu desfășurarea partidei. Corvinul a fost echipa mai prezentă în joc, mai activă și, pentru perioade lungi, mai spectaculoasă. Dar Universitatea Cluj a demonstrat că pragmatismul, disciplina și eficiența pot cântări mai mult decât posesia și numărul ocaziilor.
La fel ca pe Giulești, hunedorenii au oferit momente de fotbal atractiv, însă au plecat fără puncte. Este o problemă pe care Florin Maxim va trebui să o rezolve. Pentru că, oricât de plăcut ar fi jocul echipei sale, greșelile defensive repetate și lipsa de eficiență în fața porții transformă calitățile în simple argumente estetice.
Universitatea nu trebuie criticată pentru că a știut să câștige astfel. A jucat cu luciditate, a avut un portar într-o seară excepțională și un atacant care a fructificat aproape tot ce i s-a oferit. Este, până la urmă, o formă de inteligență fotbalistică.
Cât despre arbitraj, după prestația controversată a lui Marcel Bîrsan de la Botoșani, Adrian Cojocaru a oferit la Petroșani suficiente motive de nemulțumire. Cu o diferență, poate, în favoarea sa: dacă ar fi să facem un clasament al erorilor contestate în această etapă, centralul de la Petroșani ar putea revendica măcar meritul de a nu fi stabilit recordul.