Fotbal Intern
Corvinul – FC Argeș 2-0. Fotbal, ploaie și nebunia frumoasă a unor suporteri care au refuzat să tacă
Pe stadionul „Petre Libardi” din Petroșani, Corvinul a regăsit bucuria victoriei într-o după-amiază în care ploaia, noroiul și frigul au devenit parte din spectacol. Cărăruș și Hayatu au adus descătușarea unei echipe care continuă să joace un fotbal curajos, iar suporterii hunedoreni au oferit o demonstrație extraordinară de fidelitate.
Înainte ca fotbalul să înceapă, stadionul „Petre Libardi” a oferit una dintre cele mai frumoase imagini ale zilei. Momentul de reculegere în memoria jurnalistului Răzvan Apostolescu, de la Radio România Actualități, a fost respectat într-o liniște desăvârșită. Fără scandări, fără gesturi nepotrivite, fără încercări de a transforma solemnitatea într-un spectacol. Un minut de respect autentic, cu atât mai valoros după incidentele provocate de o parte a galeriei rapidiste la derby-ul cu FCSB. La Petroșani, normalitatea și educația au vorbit prin tăcere.
Apoi a început ploaia. Măruntă la început, mocănească, devenită tot mai apăsătoare pe măsură ce terenul se îngreuna. Două echipe aflate într-o perioadă dificilă a rezultatelor, dar care arătaseră în precedentele partide că pot produce fotbal de calitate, aveau nevoie de o victorie.
Florin Maxim a mizat din nou pe identitatea ofensivă a Corvinului. Cu banderola de căpitan pe braț, Alexandru Neacșa, devenit recent și tată de băiat, a fost unul dintre reperele echipei. Responsabilitatea primită încă din etapa precedentă pare să fi consolidat legătura sa cu vestiarul și cu tribunele. În poartă, Frânculescu i-a luat locul lui Codruț Sandu.
Corvinul a început în stilul deja cunoscut: posesie, circulație rapidă și un efort impresionant al trio-ului ofensiv Pîrvulescu–Gillard–Yeboah. Hunedorenii au căutat permanent spațiile, chiar dacă suprafața de joc devenea tot mai dificilă.
Un teren greu, plin de apă și noroi. Un teren „mizerabil”, ca să folosim expresia lui Radu Naum, rostită din confortul studioului de televiziune. Numai că, dincolo de aprecierile făcute la adăpost de ploaie și frig, pe gazon se juca fotbal adevărat, cu efort, determinare și o pasiune pe care nici noroiul, nici vremea potrivnică nu o puteau opri.
Și în mijlocul acestei lupte a apărut un gest care merită mai multă atenție decât multe controverse televizate: Cărăruș i-a curățat noroiul de pe față adversarului său, Sadriu. O imagine simplă de fair-play, într-un sport care are nevoie de asemenea exemple.
FC Argeș a răspuns printr-un joc pragmatic și prin ocazii periculoase. În minutul 42, Yanis Pîrvu l-a pus serios la încercare pe Frânculescu, amintind că posesia Corvinului nu însemna automat și controlul tuturor momentelor importante.
După pauză, Gillard a trecut foarte aproape de deschiderea scorului, dar mingea a ocolit poarta. În minutul 72, Matos a avut, la rândul său, o ocazie importantă pentru argeșeni, însă Iacob s-a opus. Era imaginea unei probleme care continuă să urmărească echipa lui Florin Maxim: Corvinul domină, construiește, își creează ocazii, dar adversarii reușesc uneori să fie mai periculoși în momentele decisive. Și totuși, de această dată, ceva avea să se schimbe.
Minutul 80. Cărăruș. O execuție de adevărat număr 10.
Împinsă de la spate de niște suporteri extraordinari, niște nebuni frumoși a tribunelor, care cântau din toți rărunchii, uzi până la piele, Corvinul a găsit momentul de inspirație. Cărăruș, mijlocașul defensiv obișnuit să recupereze și să închidă spațiile, a ales să inventeze. Și a inventat un gol senzațional.
A fost momentul în care tribunele au explodat, iar vocea crainicului Claudiu Sav a transmis descătușarea unui stadion întreg. Bucuria unei echipe care pierduse ultimele două meciuri de campionat, deși fotbalul prestat meritase mai mult. Corvinul nu s-a oprit. Hayatu, plin de energie și entuziasm, l-a lansat pe Mario Bratu, care l-a obligat pe portarul argeșenilor la o intervenție importantă. Iar în minutul 90+2, Hayatu a insistat la o minge pe marginea careului, a recuperat-o și a finalizat spectaculos la colțul scurt. Un gol care a dus scorul la 2-0 și a declanșat o nouă explozie de bucurie.
Fotbalul este uneori o nebunie imposibil de explicat. Cum altfel să înțelegi niște oameni care stau în ploaie torențială, la patru-cinci grade, cântând fără oprire pentru o echipă care tocmai traversase o perioadă dificilă?
Acești suporteri nu au venit la stadion pentru confort. Au venit pentru Corvinul. Pentru culorile lor, pentru apartenență și pentru acea bucurie pe care numai fotbalul o poate oferi.
Victoria nu șterge problemele de eficiență ale hunedorenilor și nici momentele în care adversarii au găsit prea ușor drumul spre poartă. Dar confirmă ceva esențial, că echipa lui Florin Maxim are personalitate, are curaj și refuză să renunțe la un fotbal spectaculos chiar și atunci când rezultatele nu o răsplătesc.