Craiova a câștigat cu inima în flăcări: Nsimba a lovit în prelungiri, iar Bănia simte tot mai puternic parfumul titlului

Universitatea Craiova a trăit încă o noapte de foc pe „Ion Oblemenco”, una dintre acele seri în care fotbalul nu se mai joacă doar cu gheata, ci cu sufletul, cu nervii și cu vocea unui oraș întreg. Oltenii au învins-o pe Dinamo cu 2-1, după un final dramatic, decis în minutul 90+1 de Nsimba, omul care a aprins definitiv tribunele și a împins Craiova cu încă un pas spre titlu.

A fost al cincilea duel al sezonului dintre Universitatea Craiova și Dinamo, dar niciunul nu a avut o asemenea greutate emoțională. Pentru olteni, meciul însemna presiunea unui vis uriaș, acela de a atinge titlul. Pentru Dinamo, era șansa unei revanșe și a unei apropieri importante de zona europeană. Două orgolii mari, două istorii grele și o seară care a început înainte ca mingea să se rostogolească.

În afara stadionului, 3.000 de suporteri au întâmpinat autocarul Craiovei cu torțe, cântece și acea pasiune fierbinte pe care doar Bănia o poate transforma în decor de epopee. Pe stadion, cele două galerii au purtat propriul meci, unul al vocilor, al culorilor și al rivalității.

Pe teren, prima repriză a fost mai degrabă o luptă de uzură. Multă intensitate, dueluri tari, intrări la limită, dar puține ocazii clare. Mora a trimis cu capul pe lângă poartă, iar Dinamo a răspuns prin Alberto Soro, a cărui reluare a fost respinsă de Laurențiu Popescu. Rus a încercat și el cu capul, fără precizie, iar înainte de pauză George Pușcaș a irosit o oportunitate importantă din apropierea porții.

După pauză, meciul s-a deschis. Coelho a mutat ofensiv, cu Baiaram și Nsimba, în timp ce Dinamo a fost lovită de accidentarea lui Soro, dus la spital după o cădere urâtă pe umăr. Bucureștenii au intrat însă mai bine în repriza secundă, cu agresivitate și curaj, iar în minutul 59 au găsit golul.

Cristi Mihai a șutat din afara careului, mingea părea să se ducă fără pericol pe lângă poartă, dar Stoinov a avut instinctul atacantului atent. A pus latul, a schimbat direcția balonului și l-a păcălit pe Popescu. Dinamo conducea, iar peste „Oblemenco” s-a lăsat pentru câteva secunde o tăcere grea.

Dar Craiova a răspuns ca o echipă care nu mai acceptă să cadă. Doar două minute a durat avantajul „câinilor”. Nsimba a centrat excelent, Cicâldău a apărut liber în careu, a reluat din alunecare, Epassy a respins în primă fază, dar mijlocașul oltenilor s-a ridicat imediat și a împins mingea în poarta goală. 1-1, iar stadionul a revenit la viață.

A urmat o perioadă în care toată Bănia a așteptat asaltul final. Craiova a avut posesia, a încercat să împingă jocul spre poarta lui Epassy, dar Dinamo s-a apărat organizat, lucid și curajos. Ba chiar oaspeții au fost aproape să lovească din nou, în minutul 78, când Alex Pop a reluat spectaculos cu capul, iar mingea a lovit bara. Și apoi a venit clipa care poate schimba un campionat.

În minutul 90+1, Băsceanu a construit superb, cu limpezime și curaj, iar mingea a ajuns la Nsimba în mijlocul careului. Atacantul Craiovei și-a pierdut adversarul din marcaj, a rămas rece într-o secundă incandescentă și l-a învins pe Epassy cu un șut plasat perfect. Golul a declanșat nebunia. Tribunele au explodat, banca oltenilor a sărit în aer, iar Craiova a simțit, pentru încă o seară, că destinul poate purta alb și albastru.

Finalul a fost fragmentat, cu nervi, întreruperi și tensiune, dar tabela nu s-a mai schimbat. Universitatea Craiova a câștigat cu 2-1 și rămâne la trei puncte peste U Cluj, tot mai aproape de visul care ar putea face Bănia să nu mai doarmă.

Dinamo a plecat cu fruntea sus, după un meci curajos, disciplinat și intens. Dar Craiova a avut ceva în plus, a avut credința că astfel de seri trebuie duse până la capăt.

Pe „Ion Oblemenco”, nu a fost doar o victorie. A fost o declarație de iubire pentru un oraș care trăiește fotbalul ca pe o religie, iar Nsimba, cu golul lui din prelungiri, a scris o pagină care poate rămâne mult timp în memoria acestui sezon.