Cupa României – spectacol sau improvizație? Ziua cu 14 meciuri și eterna așteptare a parfumului FA Cup

Astăzi, 27 august 2025, Cupa României intră în lumina reflectoarelor. Sau, mai corect spus, intră în lumina fragmentată a camerelor FRF.tv și a unor transmisii împrăștiate, pentru că, în aceeași zi, se joacă nu mai puțin de 14 partide. Da, exact, un maraton fotbalistic care poate rivaliza cu un festival de muzică unde nu știi la ce scenă să mergi mai întâi.

Ce se joacă și cine contează

CSA Steaua a deschis deja play-off-ul, dar nu cu dreptul, ci învinsă 0-2 de UTA Arad, după două lovituri finale ca într-un meci de box. Azi însă intră în arenă alte nume din Superligă: Botoșani, Petrolul, Argeș, Voluntari, Farul sau Miercurea Ciuc. Toate au în față adversari mai mici, dar atenție: Cupa are mereu gustul surprizei, chiar și în România.

Programul zilei este atât de aglomerat încât ai nevoie de o hartă ca să înțelegi cine, unde și de ce joacă. Voluntari – Miercurea Ciuc, Alba Iulia – Botoșani, Câmpulung Muscel – Metaloglobus, plus dueluri cu nume aproape poetice: Vulturii Fărcășești, Agricola Borcea, Șoimii Gura Humorului. Un roman balcanic, pus pe teren de la 17:30.

Meciurile-vedetă? Poli Iași – Petrolul Ploiești (19:00) și, mai ales, partida de joi, Corvinul Hunedoara – Farul Constanța. Acolo, Hunedoara visează să mai scrie o pagină de poveste, iar Ianis Zicu , dar mai ales Gică Hagi știu prea bine că o Cupă pierdută doare uneori mai tare decât un campionat ratat.

Ironia amară a Cupei

Și totuși, oricât am lăuda formatul, publicul român încă așteaptă ca această competiție să aibă parfumul, importanța și tradiția FA Cup. Englezii au făcut din Cupa lor un mit – stadionul Wembley, finalele de poveste, audiențe record și sentimentul că fiecare echipă mică poate deveni eroină pentru o noapte.

La noi? Finalele încă se joacă pe stadioane „stabilite pe genunchi”, în funcție de conjuncturi, idei și interese. Atmosfera de „mare sărbătoare națională” lipsește, iar nebunia de a ajunge pe cel mai mare stadion al țării nu a fost încă plantată în ADN-ul Cupei.

Și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, am inventat și un artificiu inutil: regula U21, care forțează cluburile să bage în teren tineri nepregătiți, doar ca să bifăm „planul de dezvoltare”. Practic, îi obligăm pe antrenori să joace în 10 oameni, sacrificând calitatea jocului și punând presiune artificială pe niște puști aruncați la întâmplare.

Ironia? Tot Anglia, tocmai a demonstrat contrariul: un puști de 16 ani a decis un meci în Premier League. Dar acolo a intrat pentru că are valoare reală, nu pentru că a bifat o coloană „under”. La ei se promovează talentul, la noi se protejează incompetența. E diferența dintre a cultiva meritul și a impune regula.

Concluzia editorială

Astăzi se joacă 14 meciuri, mâine încă unul mare, dar întrebarea rămâne: când vom avea, în sfârșit, o Cupă a României cu identitate clară, cu stadionul suprem ca țintă, fără improvizații și fără reguli inutile care sufocă jocul?

Până atunci, ne mulțumim cu improvizația, cu outsiderii care visează și cu acea ironie britanică: la ei legendele se nasc la Wembley, la noi se construiesc pe câmpuri cu tribune second-hand și reguli inventate pentru a masca lipsa de strategie.