Echipa Nationala
Curelea, după ratarea calificării: „La noi joacă doar un under!”. Dar locul în echipă se câștigă, nu se primește după buletin
România U21 a pierdut meciul decisiv cu Finlanda, 0-2 la Târgoviște, și odată cu el șansa calificării la Campionatul European. Dincolo de rezultat și de inevitabila dezamăgire, selecționerul Costin Curelea a mutat însă discuția într-o zonă mult mai largă: cât spațiu le oferă, în realitate, fotbalul românesc propriilor tineri pentru a crește?
România avea nevoie de victorie pentru a încheia grupa pe locul secund și pentru a continua drumul spre European. Nu a reușit. Finlanda a fost mai eficientă, a câștigat cu 2-0, iar o generație care spera să mai facă un pas la nivel internațional s-a oprit la Târgoviște.
La final, Curelea nu a încercat să ascundă dezamăgirea și nici să prezinte eliminarea drept un simplu accident. A vorbit despre generația pe care a avut-o la dispoziție, despre cea care vine din urmă, dar mai ales despre un mecanism pe care îl consideră esențial pentru dezvoltarea fotbalistului român, minutele jucate la nivel de seniori.
„Fotbalul fără minute nu se poate”
Selecționerul U21 consideră că diferența față de alte țări nu poate fi recuperată exclusiv prin pregătirea de la loturile naționale.
„Trebuie să le oferim mai multe șanse. Uitați-vă că joacă doar un fotbalist under într-o echipă, ceea ce nu e normal”, a spus Curelea.
Comparația sa a venit chiar cu adversara care tocmai eliminase România. În Finlanda, susține selecționerul, cluburile folosesc în mod constant mult mai mulți fotbaliști tineri, uneori șase sau șapte într-o echipă. Este o politică diferită, care le oferă acestora posibilitatea de a acumula experiență într-o perioadă în care, în România, mulți încă încearcă să-și găsească locul.
„Noi îi dăm la o parte. Nu le dăm încredere. Cum să fie valoros la 20 de ani? Să așteptăm puțin, să avem răbdare. Fotbalul fără minute nu se poate, doar la antrenament și la tablă nu merge.”
Este una dintre ideile importante lansate după seara de la Târgoviște. Un jucător poate fi pregătit, analizat, monitorizat și convocat, dar dezvoltarea la nivel înalt presupune inevitabil meciuri, presiune, greșeli și posibilitatea de a învăța din ele.
Curelea privește deja spre generația 2006–2007
Selecționerul speră ca următorul ciclu să ofere o bază mai largă de selecție. „Sper ca generația următoare, 2006–2007, să fie mai numeroasă și mai valoroasă”, a spus Curelea, care consideră că Federația a încercat să sprijine dezvoltarea cluburilor prin cursuri și programe destinate antrenorilor și conducătorilor, dar că este nevoie de implicare la toate nivelurile.
Mesajul său este și un apel la răbdare, într-un mediu în care un fotbalist foarte tânăr poate fi ridicat rapid în slăvi după două meciuri bune și judecat la fel de repede după câteva evoluții slabe.
„De la încredere și minute pleacă totul. Dacă mereu ți se spune că ești slab, n-ai cum. Trebuie să se producă o emulație în jurul acestor tineri.”
Dar tricoul de titular nu poate veni odată cu certificatul de naștere
Aici, însă, discursul lui Curelea are nevoie și de o contrapondere. Da, tinerii trebuie să primească oportunități. Da, fără minute nu există dezvoltare. Dar un loc într-o echipă de seniori se câștigă, nu se oferă cadou doar pentru că fotbalistul are vârsta prevăzută de regulament.
Antrenorul unei echipe de club răspunde pentru rezultate, iar titularizarea unui jucător ar trebui să vină în primul rând din valoare, pregătire, formă și ceea ce arată acesta zi de zi. Regula poate deschide o ușă. Nu poate și nu ar trebui să garanteze locul dincolo de acea ușă. Altfel există și riscul unui efect pervers, iar în loc să formăm fotbaliști care să câștige concurența cu seniorii, putem ajunge să formăm fotbaliști care joacă pentru că regulamentul obligă pe cineva să-i introducă pe teren. Iar acestea sunt două lucruri fundamental diferite.
Poate că FRF ar trebui să redeschidă o discuție mai veche
Dacă Federația Română de Fotbal consideră că tinerii nu acumulează suficiente minute competitive, există și o altă direcție care merită analizată serios.
Alexandru Bourceanu a vorbit despre necesitatea unui campionat destinat jucătorilor U23, o competiție care să ofere meciuri adevărate fotbaliștilor aflați între juniorat și momentul în care sunt suficient de maturi pentru a se impune constant la seniori.
Nu ar fi nici măcar o idee complet străină fotbalului românesc. Înainte de 1990 exista competiția cunoscută drept „Tineret-Speranțe”, în care cluburile își puteau crește jucătorii într-un cadru competitiv, fără ca aceștia să depindă exclusiv de minutele primite la prima echipă.
Poate că tocmai aici merită mutată dezbaterea. Nu spre obligarea unui antrenor să folosească doi, trei sau patru tineri indiferent dacă sunt pregătiți, ci spre construirea unui sistem în care aceștia să joace suficient de mult încât, atunci când ajung la seniori, să-și poată câștiga singuri locul.
România U21 a pierdut cu Finlanda și a ratat calificarea. Acesta este rezultatul și nu poate fi cosmetizat. Curelea are dreptate într-un punct esențial: fără meciuri și fără încredere, un tânăr nu poate crește. Dar nici vârsta nu poate deveni un criteriu suficient pentru titularizare.