Echipa Nationala
România pierde din nou, dar întrebarea rămâne: ce am câștigat din seara experimentelor lui Hagi?
România – Bosnia 2-4. Două meciuri, două înfrângeri și zero puncte la începutul Ligii Națiunilor. Cifrele dor și nu trebuie cosmetizate. Bosnia a fost mai bună pe Arena Națională, mai matură și mai eficientă, chiar dacă România a avut perioade lungi mingea. Dar, dincolo de rezultat, rămâne o întrebare poate mai importantă decât scorul: ce am câștigat schimbând atât de mult o echipă care abia începe să se construiască? Gheorghe Hagi vorbea despre primul loc al grupei. Matematic, obiectivul nu a dispărut. Fotbalistic, drumul a devenit mult mai complicat.
România venea după 1-2 în Suedia, iar Hagi a ales să schimbe radical. Nu două sau trei piese, ci identitatea aproape întregii echipe. Coubiș, Burcă, Matei Ilie și Eissat în apărare, Screciu, Olaru și Dragomir la mijloc, Stanciu în rolul de creator, Mihăilă și Bîrligea în față. Pe hârtie, exista o logică. Forță pentru duelurile cu bosniacii, multă disponibilitate la efort în centru, experiența și inteligența lui Stanciu, plus viteza și agresivitatea celor doi atacanți.
Problema a apărut când piesele au trebuit să funcționeze împreună. Era pentru prima dată când România pornea în această formulă, iar lipsa automatismelor s-a văzut exact acolo unde Bosnia știa să lovească.
Bosnia ne-a arătat cât costă fiecare ezitare
Primul avertisment a venit repede, Tabaković ratând o situație uriașă în minutul 8. România nu l-a ascultat. Patru minute mai târziu, Bajraktarević a centrat, iar Gigović a făcut 0-1. În minutul 19, la un corner, Muharemović s-a ridicat peste apărarea noastră și a dus scorul la 0-2. Două goluri primite în mai puțin de 20 de minute. Două lovituri cu capul. Și, mai ales, imaginea unei defensive alcătuite din jucători puternici individual, dar care încă nu funcționează ca un bloc.
România a avut însă o reacție. Stanciu a încercat să trezească echipa, Bîrligea a început să câștige teren în fața fundașilor bosniaci, iar în minutul 28 a venit și recompensa. Eissat a centrat, Bîrligea a atacat excelent mingea și a redus diferența, 1-2.
Pentru câteva minute, partida părea din nou deschisă. Apoi a venit momentul care a lovit România poate cel mai tare. În minutul 40, Ionuț Radu a scăpat mingea, iar Tabaković a profitat: 1-3. Bosnia pleca la vestiare cu un avantaj care reflecta mai bine realitatea jocului decât posesia afișată pe ecran.
Am avut mingea. Bosnia a avut meciul
Aceasta este poate cea mai importantă concluzie a serii. Posesia poate spune cine a avut mai mult mingea. Nu spune întotdeauna cine a controlat partida.
Bosnia a părut mai așezată, mai sigură în relațiile dintre jucători și mai periculoasă atunci când ajungea în zonele decisive. România a circulat, a încercat șuturi de la distanță și a avut momente în care a împins adversarul în propria jumătate, dar rareori a transmis senzația că știe exact cum să transforme posesia în ocazii. În minutul 55, diferența s-a mărit. O nouă centrare a lui Bajraktarević, Mahmić a câștigat duelul aerian și a făcut 1-4.
Trei dintre cele patru goluri ale Bosniei au venit cu capul. Un detaliu care trebuie analizat serios de staff-ul României. Tricolorii au continuat să joace. Cicâldău a amenințat poarta de la distanță, iar Bîrligea a trimis mingea în plasă spre final, însă reușita a fost anulată pentru ofsaid la Louis Munteanu în construcția fazei. Scorul final, 2-4, lasă România fără punct după primele două etape, după 1-2 cu Suedia și înfrângerea de la București. UEFA confirmă că următoarele două meciuri vin imediat: Polonia – România pe 2 octombrie și România – Suedia pe 5 octombrie.
Și atunci, ce am câștigat?
Aceasta este întrebarea pe care Hagi va trebui să o lămurească. Selecționerul a folosit aceste prime partide și pentru evaluarea unui lot foarte larg. Este legitim. România are nevoie să descopere jucători, să creeze concurență și să afle cine poate răspunde la nivel internațional.
Dar Liga Națiunilor nu este laborator fără consecințe. Punctele pierdute astăzi nu pot fi recuperate prin concluziile trase mâine. În același timp, ar fi la fel de greșit să distrugem totul după două meciuri. Hagi a preluat o echipă care are nevoie de reconstrucție, iar reconstrucția presupune inevitabil alegeri care nu funcționează, jucători testați și seri în care rezultatul doare.
Creditul acordat unui selecționer nu trebuie să însemne absența întrebărilor. Iar întrebările nu trebuie transformate automat într-o condamnare.
Primul loc? Matematic, da. În realitate, muntele a devenit mult mai abrupt
România este la zero după două etape într-o grupă cu Polonia, Bosnia și Suedia. Competiția are șase etape, așadar mai sunt patru meciuri și, implicit, 12 puncte disponibile. Din punct de vedere matematic, nimic nu este închis. Dar dacă Hagi a stabilit primul loc drept obiectiv, următoarele două partide schimbă deja registrul. Polonia în deplasare și revanșa cu Suedia la București nu mai sunt simple etape ale construcției. România are nevoie de puncte.
Aici începe adevăratul test al proiectului. Nu trebuie să vedem totul în negru după 2-4 cu Bosnia. Dar nici să ascundem problemele sub cuvântul „reconstrucție”. România a pierdut pentru că adversarul a fost superior în zonele care decid un meci, organizare, dueluri decisive și eficiență.
Hagi merită în continuare timp și încredere. Dar timpul trebuie să producă progres, iar experimentele trebuie să înceapă să ofere răspunsuri.