FCSB pornește 2026 cu frâna trasă, FC Argeș câștigă la Mioveni și pune presiune reală pe cursa de play-off

Reluarea Superligii a venit cu frig, tensiune și o surpriză care nu mai pare chiar surpriză dacă te uiți atent la ce s-a întâmplat pe teren. FC Argeș a învins-o pe FCSB cu 1-0 la Mioveni, într-un meci care a avut de toate, mai puțin ceea ce căuta campioana. Ritm, idei și reacție.

Seara a început în registru aproape simbolic. Nocturna a făcut figuri de două ori, iar startul a fost frânt, cu multe pauze, discuții și nervi. În tribune, atmosfera a oscilat între nerăbdare și iritare, iar pe gazon primele minute au arătat că restartul de sezon nu se face cu butonul, ci cu răbdare și claritate. FCSB a părut că încă își caută temperatura de funcționare, în timp ce Argeșul a intrat mai repede în joc, cu o organizare calmă și o idee simplă. Să nu ofere culoare între linii și să atace direct când se deschide spațiul.

Prima repriză a fost o luptă de uzură. Multe faulturi, fragmentări, puține acțiuni curate. FCSB a încercat să împingă, dar a făcut-o fără precizie, cu multe mingi pierdute înainte de ultima pasă. FC Argeș a circulat balonul mai sigur, însă a ajuns rar în careul lui Târnovanu până la momentul care a rupt echilibrul.

Minutul 28 a fost fotografia perfectă a planului lui Bogdan Andone. Contraatac rapid, verticalitate și execuție rece. Robert Moldoveanu a accelerat pe tranziție, a găsit culoarul potrivit și l-a servit excelent pe Yanis Pîruv, iar extrema piteștenilor a finalizat la colțul lung, din jur de 10 metri, cu o lovitură plasată, fără să lase loc de reacție. 1-0 și, dintr-odată, meciul a devenit exact ce își dorea Argeșul.

FCSB a avut șansa egalării înainte de pauză, într-o fază care, pentru o echipă cu pretenții de titlu, trebuie să fie măcar periculoasă, dacă nu decisivă. Daniel Bîrligea a rămas singur cu Lazar, după o respingere greșită, dar finalizarea a fost moale, direct pe portar, iar David Lazar a ieșit perfect și a închis un moment care ar fi putut schimba scenariul.

La pauză, campioana a încercat să reseteze prin schimbări și printr-un început mai agresiv. Presing mai sus, posesie mai bună, intenție mai clară. Doar că intenția nu ține loc de ocazii. Miculescu, Răduțanovic și Stoian au intrat pentru a da energie și soluții, însă blocul alb-violet a rămas compact, a tăiat liniile de pasă, a închis centrările și a forțat FCSB să joace în zone sterile.

Au urmat și alte ajustări, inclusiv intrările lui Thiam și Octavian Popescu, dar tabloul nu s-a schimbat. FCSB a împins, Argeșul a rezistat cu luciditate. Oaspeții au avut multă minge, puține idei și aproape deloc momente în care Lazar să fie cu adevărat pus la încercare. Cu cât minutele curgeau, cu atât meciul s-a transformat într-un exercițiu de control pentru FC Argeș, care a știut să fragmenteze când era nevoie, să țină de posesie și să muște pe contraatac atunci când FCSB se expunea.

Ultimul sfert de oră, cel în care publicul așteaptă asaltul, a fost, paradoxal, cel mai liniștit pentru gazde. FCSB nu a găsit soluția decisivă, nu a produs o ocazie cu adevărat clară și a terminat seara cu un sentiment de start ratat. Iar aici apare acea ironie fină pe care fotbalul o livrează fără să clipească. Într-un meci în care campioana avea nevoie de un semnal pentru cursa de play-off, semnalul a venit, dar nu în direcția dorită.

Pentru FC Argeș, victoria e mai mult decât trei puncte. Este confirmarea că evoluțiile bune nu au fost întâmplare și că echipa are maturitatea să gestioneze un adversar cu lot mai valoros, prin organizare, disciplină și eficiență. Pentru FCSB, e un avertisment curat. Drumul spre play-off nu se negociază în ianuarie, se câștigă. Iar la Mioveni, în prima seară a lui 2026, campioana a plecat fără nimic, în afară de teme serioase pentru următoarea etapă.