Fotbalul mioritic revine la „normalitate”

De vineri, cortina se ridică din nou peste spectacolul numit cu generozitate Superliga și de mâine, peste anonimatul suferind al Ligii a II-a. Două săptămâni de pauză ne-au lăsat timp să vedem ce înseamnă fotbal adevărat, jucători care mușcă din gazon pentru fiecare metru, stadioane care sunt temple moderne și echipe mici care se bat cu orgoliu de campioane.

Ne-am hrănit cu euro-fotbal și cu jucători de clasă mondială și acum, realitatea ne izbește, ne întoarcem la praful din ograda noastră, la tribunele goale și la mitocăniile care fac deliciul studiourilor TV.

Teatru pe teren

De vineri, respectiv mâine (liga2), reluăm fotbalul mioritic, cu tot ce-l definește, căderi spectaculoase la cea mai mică adiere de vânt, urlete și gesturi teatrale care ar face invidios un actor de telenovelă. Mai rar dueluri bărbătești, mai des simulări grosolane. Să nu uităm de arbitrii care ies în evidență și devin actorii principali mai ceva ca divele pe broadways. 

Bâlci în studiouri

După meciuri, în loc de analize, avem circ televizat. Emisiuni cu iz de bâlci, unde scandalul contează mai mult decât argumentul, iar „specialiștii” își măsoară vocile, nu ideile. În loc de cultură fotbalistică, avem spectacol ieftin.

Terenuri extravilane, tribune goale

Câteva stadioane noi mai salvează aparențele, dar restul rămân terenuri extravilane botezate stadioane. Atmosfera de derby? Înlocuită fie de liniștea rurală, fie de înjurături aruncate ca la piață printre două pungi de semințe sparte. Fotbal de provincie, cu decor de provincie.

Mentalitate de mahala

Conducătorii se ceartă ca niște vecini de bloc, unii antrenori fac circ pe margine, iar jucătorii își consumă energia mai mult în conferințe și la interviuri decât pe teren. Fotbalul mare nu înseamnă doar gazon verde și lumini puternice. Înseamnă mentalitate, disciplină și respect. Ori aici suntem încă repetenți.

Excepții fragile

Da, există și excepții, câteva echipe cu proiecte cărora îndrăznesc să le spun sănătoase, câteva încercări de normalitate, dar sunt excepții incomplete, fragile, parcă lipsite de forță. Pentru că restul sistemului trage totul în jos.

Concluzie: între praf și vis

Să visăm la fotbalul mare e permis, dar să nu ne amăgim, până nu vom schimba mentalitatea, vom rămâne la fotbalul de bâlci, cu praful și teatrul lui ieftin.

De vineri, spectacolul mioritic reîncepe și din păcate, e aceeași poveste, un amestec de ridicol și speranță, de circ cu rare scântei de fotbal adevărat.