„Garduri prăfuite și tribune triste – Satu Mare înfruntă realitatea fotbalului românesc”

Fotbalul românesc știe cum să-și strice singur pofta. Dacă nu sunt terenurile pline de gropi, atunci sunt stadioanele care arată ca după o nuntă ratată. La Satu Mare, reclamele atârnau de garduri de parcă erau puse la uscat, ca niște budigăi vechi, iar în tribune fețe triste și spărgătorii de semințe priveau meciul ca pe un documentar de la Animal Planet: interesant, dar fără vreo emoție.

În acest decor apocaliptic, Olimpia și Chindia au reușit să joace, culmea, un meci chiar spectaculos. Primele 20-25 de minute au fost un asediu total la poarta gazdelor – 2-0 pentru dâmbovițeni, care păreau să fi venit nu doar să joace, ci să și explice publicului cum se face fotbalul adevărat. Olimpia? A părut că a intrat pe teren doar pentru a-și justifica prezența pe foaie.

Dar, pentru că fotbalul e uneori un glumeț ironic, sătmărenii s-au trezit din amorțeală și au redus din diferență. Minunea a continuat după pauză, când Olimpia a atacat în valuri și în minutul 57 a reușit egalarea. Deja tribuna, săraca, părea că uitase pentru o secundă de semințe și chiar a ridicat vocea.

Numai că entuziasmul n-a ținut mult. În minutul 65, Albert Hofman a pus din nou Chindia în avantaj, iar trei minute mai târziu Ivan Pesic, servit perfect de Florea, a înscris cel mai simplu gol al carierei. Poate chiar s-a simțit vinovat, că prea a fost ca la antrenament.

De aici încolo, diferența de maturitate și experiență a fost vizibilă. Chindia a arătat că știe să gestioneze meciurile, pe când Olimpia, cu cea mai slabă defensivă din campionat, a părut naivă și pierdută, iar dacă nu se trezesc rapid, următoarele două etape, cele cu Sepsi și Corvinul pot adânci criza și mai tare.

Totuși, să fim corecți: în Satu Mare există și o rază de civilizație. Olimpia a introdus vânzarea online a biletelor, o mică revoluție într-un fotbal unde încă domnește mirosul hârtiei vechi și al parafei de anii ’80 și unde, echipe cu pretenții mult mai mari sunt repetente.

Deci, da: avem stadioane care arată ca niște piețe comunale, dar măcar biletele se vând modern. În fotbalul nostru mic și sărac, ironia e întotdeauna la liber.