Gruia, între două adevăruri: CFR a avut victoria în mână, Dinamo a găsit puterea să se întoarcă

CFR Cluj – Dinamo 2-2. O repriză câștigată tactic de Marius Șumudică, un avantaj de două goluri și o victorie care părea pregătită să rămână în Gruia. Apoi, în numai trei minute, Dinamo a schimbat povestea serii. Cătălin Cîrjan și Dean Zandbergen au adus egalarea, iar echipa lui Nuno Campos a plecat cu un punct care spune câte ceva despre caracterul liderului, dar și despre dificultățile sale în fața unei apărări bine organizate.

Nouă ani trecuseră de la ultima victorie a lui Dinamo pe terenul CFR-ului. În acest răstimp, clujenii au câștigat campionate și au trăit seri europene importante, în vreme ce bucureștenii au cunoscut retrogradarea și o reconstrucție dureroasă. Astăzi, Dinamo privește clasamentul de sus, iar CFR încearcă să regăsească stabilitatea care a făcut-o, vreme îndelungată, una dintre cele mai puternice echipe ale României.

În Gruia, însă, clasamentul nu a intrat pe teren în locul jucătorilor. Dinamo a început cu mingea la picior și cu intenția limpede de a controla jocul. În minutul 10, Danny Armstrong l-a pus la încercare pe Vâlceanu, iar posesia oaspeților a ajuns, la un moment dat, la 85%.

Numai că Marius Șumudică pregătise o partidă în care posesia adversarului nu trebuia neapărat împiedicată, ci făcută inofensivă. CFR a închis spațiile din fața careului, a acceptat să alerge fără minge și a așteptat momentul potrivit.

Acesta a venit în minutul 26, când Andrei Cordea a înscris cu un șut de la marginea careului. Dinamo continua să construiască, dar mingea circula mai ales prin zonele în care clujenii îi permiteau să circule. În apropierea porții, drumurile erau închise.

La pauză, CFR conducea cu 1-0. Nu fusese echipa mai spectaculoasă, dar fusese cea care își executase mai bine planul. Repriza secundă a păstrat pentru o vreme aceeași imagine. Dinamo avea inițiativa, CFR avea răbdarea. Iar în minutul 61, după cornerul executat de Ervin Omić, Ignat a înscris cu capul pentru 2-0.

Părea golul care hotărăște meciul. Dar aici începe partea pentru care fotbalul nu poate fi redus niciodată la un desen tactic.

Nuno Campos a riscat. În minutul 73 i-a trimis pe teren pe Hintsa, Mazilu și Ianis Tarbă, încercând să aducă prospețime și mai multă prezență în atac. Dinamo nu mai avea timp pentru construcții elaborate. Avea nevoie de luciditate, curaj și de o execuție care să redeschidă partida. În minutul 78, după un corner, devierea lui Soro și intervenția inspirată a lui Hintsa, Cătălin Cîrjan a redus diferența.

Trei minute mai târziu, Ianis Tarbă a centrat precis, iar Dean Zandbergen a înscris cu capul. Era 2-2. Gruia, care cu puțin timp înainte se pregătea să sărbătorească victoria gazdelor, asista la o schimbare de decor pe care puțini ar fi anticipat-o.

Ar fi nedrept să judecăm CFR doar prin prisma celor două goluri primite. Clujenii au făcut multe lucruri bine, au înțeles cum să limiteze jocul liderului și au fost aproape de o victorie importantă. Dar incapacitatea de a gestiona ultimele minute a costat două puncte.

La fel de grăbit ar fi să transformăm revenirea lui Dinamo într-o demonstrație de superioritate. Echipa lui Nuno Campos a avut dificultăți reale în fața blocului defensiv clujean, iar posesia îndelungată nu s-a transformat suficient de des în ocazii clare.

CFR poate regreta o victorie scăpată printre degete. Dinamo poate prețui un punct câștigat prin insistență și schimbări inspirate.

La final, tabela a păstrat câte două goluri pentru fiecare. Dar dincolo de egalitate au rămas două lecții diferite: pentru CFR, că un meci bine pregătit trebuie și închis; pentru Dinamo, că statutul de lider nu te scutește de dificultăți, însă îți cere să găsești soluții chiar și atunci când jocul nu îți iese.

În Gruia, niciuna dintre echipe nu a câștigat. Și totuși, amândouă au avut motive să creadă, măcar pentru câteva minute, că seara le aparține.