„Moldova scrie poezie pe Feleac”

FC Botoșani trece pe sub Feleac cu pas de fanfară: 2–0 cu „U” Cluj și primul loc ținut ca pe o icoană

Sub cerul rece al Clujului, unde toamna își scutură frunzele ca un cronicar grăbit, FC Botoșani a coborât de pe colinele Moldovei cu liniștea celor care știu să-și poarte norocul. A fost un 2–0 curat, gospodăresc, peste o „U” Cluj frământată între orgoliu și îndoială. Pe tabelă au rămas doar Cîmpanu (53) și Ongenda (68); în aer, însă, a rămas povestea unei echipe care a învățat să bată măsura campionatului fără să ridice tonul.

„Șepcile roșii” au început ca o furtună pregătită, cu stadionul trosnind de nerăbdare, dar Botoșaniul lui Leo Grozavu a știut să stingă scânteia la timp. Moldovenii n-au urlat, n-au lovit cu pumnul în masă, ci au pus ștergarul pe umeri și au lucrat mijlocul ca la carte, cu pase simple, schimbări de direcție, o răbdare de meșter bun la toate. Pe margine, Grozavu, sobru ca un dascăl de matematică, a strunit în tăcere un lider care nu se risipește nici în cuvinte, nici în gesturi.

Meciul, pe îndelete — „două lovituri de cuțit bine ascuțit”

Minutele au curs pe Cluj Arena precum Someșul după ploaie, cu ape tulburi, cu vârtejuri pe alocuri. „U” a avut freamăt și câteva zvâcniri sănătoase, dar când jocul a cerut limpezime, oaspeții au scos din traistă ceea ce de obicei au numai campionii: momentul potrivit.

• 0–1, min 53 — Cîmpanu. O așezare dintr-o atingere, o pasă căzută ca un abajur peste careul gazdelor, și Cîmpanu a lovit mingea drept, fără să clipească. N-a fost bomba de pe afiș, a fost glonțul trimis cu mintea, nu cu mușchiul.
• 0–2, min 68 — Ongenda. Când Clujul a ridicat capul, a venit Ongenda, cu pas scurt și detentă de pisică, să tragă perdeaua peste nădejde. Execuție care nu minte și care face liniște în peluză, cu un gol de artist într-un decor de meseriași.

De acolo, Botoșani a închis ușa ca un portar harnic într-o seară cu viscol. Nu s-a temut de valuri, ci le-a numărat. A schimbat la timp, a răcit mingea, a stins luminile din camerele în care „U” încerca să mai țină aprinsă lampa speranței.

Leo și ai lui — „echipa care nu-și risipește pașii”

Nu știu dacă Botoșaniul are cel mai frumos atac sau cea mai nervoasă apărare, dar știu că are mersul sigur al celor ce știu de ce au venit la stadion. 8 victorii, 4 egaluri, o singură înfrângere, 28 de puncte în 13 etape, ca un șirag strâns la gâtul campionatului, purtat fără aroganță, cu demnitatea celui care muncește mai mult decât povestește. E echipa care îți bate la ușă cu pălăria în mână și pleacă lăsându-ți pe masă o lecție.

„U” Cluj — „inima mare, dar pendulul nu arată mereu ora exactă”

Gazdele au jucat cu încăpățânarea care le stă bine și cu greutatea unei tradiții pe care o porți ca pe o haină de iarnă: te apără, dar uneori te apasă. Au mișcat bine primele 30 de minute, au strâns rândurile după 0–1, au căutat aer pe benzi. Le-a lipsit pumniul în ultimii 20 de metri. Cineva trebuie să învârtă cheița la ceasul de la mijloc, altminteri timpul curge fără să te anunțe.

Omul care n-a strigat și totuși s-a auzit

Dincolo de nume și minute, ordinea Botoșaniului a fost eroul meciului, cu linii scurte, mijloc rotit pe ax, fundași care închid ferestrele înainte să apară curentul. Cîmpanu și Ongenda au semnat, dar romanul zilei l-a scris întreaga așezare. Asta e frumusețea fotbalului când lasă teatrul și intră în literatură, iar golurile sunt virgulă, echilibrul e frază.

Linia de fund — „liderul nu se dezminte”

Pe Cluj Arena, FC Botoșani a lăsat în urmă un rezultat și a luat cu sine un adevăr, pentru că liderul nu e cel care strigă mai tare, ci cel care răspunde când trebuie. Iar în seara asta, răspunsul a fost 2–0.