Mirel Rădoi, între frustrare și promisiune fermă: „Dacă nu iau titlul, plec! Oamenii din aceste cinci județe merită mai mult!”

Remiza albă dintre Universitatea Craiova și FCSB (0-0), în etapa a patra din play-off, a fost urmată de un discurs plin de sinceritate și ironie din partea lui Mirel Rădoi, antrenorul oltenilor. Acesta s-a arătat deranjat nu doar de rezultat, ci și de maniera în care arbitrii „reușesc” să-și facă simțită prezența – chiar și atunci când nu e cazul.

Rădoi a primit un cartonaș galben încă din minutul 7 pentru un gest absolut banal: și-a dat jos badge-ul de acreditare de la gât. „Am luat galben pentru că mi-am scos badge-ul. Nu l-am aruncat, doar l-am luat de la gât. Ar trebui să-mi fac o cușcă, că arbitrii stau cu ochii pe mine de parcă aș fi personajul principal. Așa înțeleg unii să-și justifice prezența: cu gesturi teatrale și fluierături la orice adiere de vânt”, a spus tehnicianul cu o ironie amară, referindu-se la aroganța cu care arbitrii români își asumă rolul de „vedetă a meciului”, fără să le pese că strică spectacolul și dinamica jocului.

În ciuda frustrărilor, Rădoi s-a declarat mulțumit de atitudinea echipei sale: „M-a bucurat că jucătorii au respectat planul tactic. Aș fi vrut să riscăm mai mult, dar nu pot certa un jucător că a fost prea responsabil defensiv. Important e că mentalitatea a fost corectă.”

Totuși, problemele nu lipsesc: atacantul Jovo Lukic a fost schimbat la pauză, după ce a resimțit dureri la aductori. „Cred că l-am pierdut, dar nu ne plângem. Nu există probleme, ci doar soluții.”

Într-un moment de maximă transparență, Rădoi a anunțat că dacă nu reușește să câștige titlul în sezonul viitor, va pleca:

„Dacă nu iau titlul, plec la finalul sezonului 2025-2026. Oamenii din aceste cinci județe merită mai mult. Merită să viseze cu adevărat. Dar fără constanță, fără echilibru și fără corectitudine – și pe teren, și în afara lui – nu putem spera la mai mult. Iar comparația cu fotbalul adevărat, din campionatele mari, rămâne dureros de inegală.”

În loc să lăsăm jocul să curgă și să vedem talentul, ne împotmolim în simulări penibile, fluierături la fiecare atingere și în orgolii de fluierași care confundă autoritatea cu spectacolul de dragul camerelor. România fotbalistică mai are mult de învățat până să joace meciul corect, pe bune, și fără „actori în negru” care uită că nu ei sunt vedetele.