Petrolul a câștigat la Botoșani, dar Bârsan a ținut să intre și el în cronica meciului. Din păcate, nu printr-o prestație de arbitru FIFA

FC Botoșani – Petrolul Ploiești 1-3. Pe Municipalul din Botoșani, Petrolul a făcut ceea ce nicio altă echipă nu mai reușise în campionat din luna martie: să plece cu toate punctele. Ploieștenii au jucat curajos, au exploatat slăbiciunile defensive ale gazdelor și au obținut o victorie meritată. Numai că, într-o seară care ar fi trebuit să aparțină exclusiv fotbaliștilor, arbitrul Marcel Bârsan a găsit din nou o modalitate de a deveni personajul unei controverse.

Există stadioane pe care gazdele își construiesc, meci după meci, un sentiment de siguranță. Municipalul din Botoșani devenise unul dintre ele. Ultima înfrângere acasă în campionat data din 7 martie, iar adversarul fusese, coincidență sau nu, tot Petrolul.

De această dată, echipa lui Ricardo Sousa n-a venit să admire statistica. A venit să o schimbe. Primele 25 de minute au oferit un fotbal deschis, cu tranziții rapide și spații pe care ploieștenii le-au citit mai bine. Apărarea lui Marius Croitoru a început să arate fisuri, iar Petrolul a avut inspirația să nu le ierte.

Rodrigo Martins a deschis scorul după o pasă excelentă a lui Leo Teixeira, finalizând cu o „scăriță” elegantă, peste Anestis. Un gol simplu în construcție, spectaculos în execuție și îngrijorător pentru felul în care s-au apărat botoșănenii.

Ongenda a încercat să readucă gazdele în joc, dar Zima a intervenit în minutul 29. Opt minute mai târziu, Petrolul a lovit din nou. Hanca a trimis mingea în bară, apărarea gazdelor a respins neconvingător, iar Mario Ioniță, la numai 19 ani, a înscris cu un șut de la marginea careului. La pauză, Petrolul avea două goluri avantaj și argumentele fotbalistice pentru a le justifica.

Bârsan, siguranță în gesturi, întrebări în decizii

Repriza secundă a început cu o fază care ar fi trebuit analizată cu maximă atenție. Mitrov l-a lovit pe Papp cu talpa în față, dar arbitrul Marcel Bârsan nu a acordat cartonașul roșu.

O decizie cel puțin discutabilă, mai ales prin prisma riscului pe care îl presupune un asemenea contact. Fără explicații convingătoare, astfel de momente lasă impresia că regulile pot primi interpretări surprinzător de elastice.

Și aici apare o problemă mai mare decât o singură fază. Un arbitru nu trebuie să fie protagonist. Nu trebuie să câștige dueluri de autoritate cu jucătorii și nici să transforme fermitatea în spectacol. Autoritatea adevărată se construiește prin consecvență, nu prin gesturi teatrale.

În cazul lui Bârsan, imaginea de siguranță pe care o proiectează pe teren contrastează, în astfel de episoade, cu întrebările legitime ridicate de deciziile sale.

Dacă arbitrajul ar fi evaluat după atitudine, Bârsan ar putea candida la cele mai înalte distincții. Din nefericire pentru fotbal, regulamentul nu se aplică din priviri și nici din postura corpului.

Nu știm care sunt toate criteriile pentru acordarea ecusonului FIFA și nici evaluările interne ale arbitrului. Dar știm că drumul spre arbitrajul internațional trebuie susținut prin prestații solide, nu printr-o demonstrație permanentă de autoritate. Fotbalul românesc are nevoie de arbitri respectați pentru justețea deciziilor, nu de arbitri care par preocupați să fie respectați înainte de a le lua.

Victoria rămâne a Petrolului

Dincolo de controversa de arbitraj, Petrolul merită să-și primească aplauzele. A identificat slăbiciunile adversarului, a atacat inteligent și a avut eficiența necesară pentru a pune capăt invincibilității botoșănenilor pe teren propriu.

Pentru Marius Croitoru, înfrângerea este un avertisment. O echipă care aspiră la partea superioară a clasamentului nu își poate permite să ofere adversarilor atât de mult spațiu în zonele decisive.

Petrolul a plecat cu trei puncte. Botoșaniul a rămas cu lecțiile unei înfrângeri. Iar arbitrajul românesc, cu încă o întrebare incomodă: când va deveni calitatea deciziilor la fel de vizibilă precum autoritatea celor care le iau?

.