Rapid a câștigat meciul, Corvinul a cucerit respectul Giuleștiului. O seară în care fotbalul a avut doi protagoniști

Rapid – Corvinul Hunedoara 2-0 | După mai bine de 34 de ani, două echipe cu tradiție s-au reîntâlnit într-un meci oficial. Rapid a obținut a cincea victorie consecutivă, prin dubla lui Alex Dobre, și s-a apropiat la numai două puncte de liderul Dinamo. Corvinul a plecat fără puncte, dar cu imaginea unei echipe care a venit în Giulești să joace fotbal, nu să se apere de el.

Giuleștiul are un fel al său de a spune bun-venit. Cu cântece, cu emoție și cu un zgomot pe care îl simți înainte să-l auzi. Sunt puține tribune în România care trăiesc fotbalul cu atâta pasiune, iar cei 7.328 de spectatori au oferit din nou decorul unei seri speciale. Printre ei, numeroși hunedoreni veniți să-și însoțească echipa într-o deplasare care însemna mai mult decât un simplu meci de campionat.

Pe teren, Corvinul nu a părut deloc impresionată de atmosferă. Dimpotrivă. Echipa lui Florin Maxim a început cu îndrăzneala unei formații care știe ce vrea de la fotbal, pressing agresiv, dublaj atent, mișcare continuă și curajul de a ataca. Hunedorenii au închis culoarele Rapidului și, pentru aproape o jumătate de oră, au fost cei care au dat tonul jocului. Era exact scenariul pe care Daniel Pancu îl anticipase și pe care ar fi preferat să-l evite.

În tribune au apărut primele murmure de nemulțumire. Giuleștenii veniseră să-și vadă favoriții dominând, dar descopereau o Corvinul care nu avea niciun complex. Argentinianul Gillard alerga aproape fără oprire, presa fundașii și găsea resurse să câștige dueluri aeriene chiar și în fața unor adversari mai înalți. Pîrvulescu a înscris spectaculos, însă din ofsaid, iar de partea cealaltă Rapid a avut aceeași soartă după o acțiune construită de Moruțan. Două goluri anulate, ritm bun, puține întreruperi și o primă repriză în care Corvinul a avut 53% posesie. Fotbalul nu oferise goluri valabile, dar oferise spectacol.

Când destinul are simțul umorului

Uneori, un meci se schimbă nu printr-o mare construcție tactică, ci printr-o singură secundă de neatenție. În minutul 58, Alexandru Neacșa, fostul căpitan al Corvinului, l-a lovit involuntar pe Onea într-o fază care nu anunța mare lucru. Arbitrul a acordat penalty, iar Alex Dobre a transformat.

În poarta hunedorenilor se afla Codruț Sandu, finul lui Daniel Pancu. De pe banca Rapidului, nașul avea motive să sărbătorească; între buturile Corvinului, finul trăia dezamăgirea golului primit. O poveste de familie pe care fotbalul a ales să o scrie în culori diferite. Și mai exista o legătură între cele două echipe, portarul rapidist Ungureanu trecuse pentru scurt timp prin lotul hunedorean în sezonul precedent. Într-un meci al orgoliilor, asemenea detalii dau întâlnirii o dimensiune aparte.

Penalty-ul a schimbat echilibrul. Rapid a crescut, a presat mai sus și a început să exploateze ezitările unei defensive hunedorene care nu mai avea aceeași siguranță din prima repriză.

În minutul 76, Onea a centrat, iar Dobre, liber în mijlocul careului, a trimis puternic în plasă. Era 2-0, dubla atacantului rapidist și confirmarea unei reprize secunde în care echipa lui Pancu fusese mai pragmatică, mai incisivă și mai atentă la momentele decisive. Dar Corvinul nu a renunțat. Gillard a zguduit transversala cu un șut formidabil, iar Fabry a fost aproape de golul care ar fi reaprins finalul. Ungureanu a intervenit spectaculos și a păstrat poarta Rapidului neatinsă.

Trei puncte pentru Rapid, o promisiune pentru Corvinul

Rapid a câștigat pe merit. A avut răbdare când jocul nu i-a ieșit, a găsit soluții după pauză și a demonstrat maturitatea unei echipe care știe să transforme momentele favorabile în puncte. Cinci victorii consecutive și doar două puncte până la Dinamo reprezintă argumente serioase pentru ambițiile giuleștenilor. Dar ar fi nedrept ca povestea serii să se încheie numai cu tabela.

Corvinul Hunedoara nu mai este doar fosta echipă de Liga a II-a, nou-promovata căreia i se cere să reziste. Sub conducerea lui Florin Maxim, a devenit o formație cu identitate, cu fotbal dinamic și cu acea îndrăzneală care poate aduce oameni la stadion și îi poate ține pe ceilalți în fața televizorului.

Rapid a fost echipa mai eficientă și a luat toate punctele. Corvinul a arătat că poate fi un adversar care inspiră respect.

În poveștile copilăriei, Cenușăreasa aștepta să fie invitată la bal. Corvinul nu mai așteaptă invitația nimănui. A intrat singură, a început să danseze și, chiar dacă în această seară Rapid a condus orchestra, hunedorenii au arătat că merită un loc pe ring. Iar pentru fotbalul românesc, poate că aceasta este cea mai frumoasă veste.