Fotbal Intern
„Regula, riscul și răspunsul” — FCSB își mută pionii: Cercel la centru, atacul se eliberează
Câteodată, fotbalul românesc seamănă cu o partidă de șah jucată pe timp: nu muți piesele pentru că vrei, ci pentru că trebuie. Anunțul de ultim moment al lui Gigi Becali – Ionuț Cercel, 18 ani, trece fundaș central – așază FCSB în această logică a urgenței inteligente: repari criza din ax, bifezi regula U21 și, colateral, eliberezi compartimentul ofensiv de constrângerile care au frânat rotația în ultimele runde.
De la tușă la centru: momentul Cercel
Ionuț Cercel a început sezonul ca fundaș dreapta titular, apoi accidentările l-au scos din ritm: în aproape două luni și jumătate a prins doar o repriză, la 1–1 cu Miercurea Ciuc. În absența lui, FCSB a rezolvat „matematica U21” împingând în față Mihai Toma și Alexandru Stoian – soluții ofensive oneste, dar improvizate contextual, nicidecum parte din planul A.
Mutarea de acum e simplă și corectă: Cercel revine, dar în ax, lângă Siyabonga Ngezana, oferind echipei un stoper mobil, cu pas lung și cu reacție în spațiu. Iar regula e bifată unde îi stă bine unei echipe de titlu: în linie defensivă, nu în ultimii 30 de metri, unde un U21 nepotrivit îți poate rupe fie pressingul, fie consistența la finalizare.
„Jucăm cu ăla de l-am luat, cu Cercel… el e fundaș central de meserie. Așa rezolvăm și regula U21. Vor juca Cercel și Ngezana.”
— Gigi Becali
Axul subțiat și ce-ți dictează medicina sportivă
Contextul a forțat oricum o decizie: Joyskim Dawa out până spre final de an, Daniel Graovac încă nerefăcut după ruptura musculară, iar Mihai Popescu accidentat grav la națională. În Europa s-a improvizat și cu Baba Alhassan în linia de patru, iar Vlad Chiricheș rămâne o opțiune de experiență pentru partidele continentale, dar în Superligă duetul logic e acum: Cercel – Ngezana.
Pe benzi, tabloul e la fel de pragmatic: la dreapta, Alexandru Pantea are prima șansă în fața lui Valentin Crețu, cel din urmă ieșit recent din antrenament și nevoit, la nevoie, să evolueze cu infiltrații. Radunović rămâne reperul din stânga – rampă utilă pentru progresie și pentru fixarea liniei adverse.
Efectul domino din față: nouă nume, trei locuri și un „9”
Odată U21-ul așezat în spate, atacul se deblochează. Nu mai există obligația să începi „cu Toma sau Stoian”, ceea ce înseamnă că FCSB își poate etala arsenarul de seniori pe întreaga linie de 4-2-3-1:
- David Miculescu, Juri Cisotti, Darius Olaru, Florin Tănase, Dennis Politic, Octavian Popescu, Mamadou Thiam, Denis Alibec, Daniel Bîrligea.
Aici începe, de fapt, antrenoratul: concurență reală pe benzi și în zona de „10”, calibrare între profilurile care vin în picior (Tănase, Olaru) și cele care cer minge în adâncime (Popescu, Thiam), rotație între vârfurile cu stiluri diferite (Bîrligea, Alibec). Iar dacă adversarul îți închide interiorul, ai varianta cu Tănase coborât lângă Șut / Lixandru pentru a crește controlul pasului II și a elibera „10”-ul pentru Olaru.
În cupele europene, unde U21 nu e obligatoriu, FCSB a și demonstrat că joacă după propria hartă, fără să forțeze minute pentru Toma sau Stoian. În campionat, odată cu reposiționarea lui Cercel, aceeași libertate devine regulă.
Ce înseamnă mutarea pentru joc (și pentru vestiar)
- Stabilitate pozițională: U21-ul din spate îți păstrează echilibrul la build-up și la tranziție negativă.
- Presiune sănătoasă în ofensivă: nimeni nu e „de umplutură”; locurile se câștigă pe formă, nu pe data de naștere.
- Mesaj pentru tineri: U21 nu înseamnă „figuranți” în bandă; înseamnă competiție pe roluri naturale – azi, un stoper tânăr intră pe merit într-o zonă grea.
Cum arată echipa „versiunea Superligă”
Târnovanu — Pantea, Cercel, Ngezana, Radunović — Șut, Lixandru — Cisotti, Olaru, Tănase — Bîrligea.
(În Europa, varianta de experiență: Chiricheș lângă Ngezana; alternativă de criză: Baba Alhassan în ax.)
O notă de stil… cu ironie blândă
Regula U21 e una dintre acele legi ale jocului care, aplicate „pe colțul mesei”, te pot obliga să muți piese pe care altfel le-ai ține în cutie. FCSB a găsit ieșirea corectă: un tânăr cu profil de stoper în centru, nu „aruncat” în benzi doar pentru că e tânăr. Iar efectul se vede imediat: antrenorii au libertatea de a-și compune atacul după idei, nu după obligativități.
Și da, decizia poartă semnătura patronului. Dar pentru o dată, semnătura se suprapune cu logica. Iar când logica se întâlnește cu un lot profund în față, fotbalul arată cum trebuie: coerent, competitiv, cu loc pentru talentul adevărat.