¡Remontada de Bucarest! Două bătăi de inimă, două goluri: Dinamo întoarce CFR-ul în 120 de secunde

Poveste cu puls sud-american și luciditate ardelenească. Arena Națională respiră din nou, iar CFR arată, în sfârșit, semnele unei renașteri sub Daniel Pancu.

În București, serile mari încep cu un murmur și se termină cu o promisiune. Așa a fost și acum. Dinamo – CFR Cluj n-a fost doar un meci, a fost o poveste care s-a scris cu litere groase, tremurate, între minutul 69 și 90+1. Și dacă „remontada” e un cuvânt folosit de sud americani, în această noapte a vorbit și limba tribunei din Ștefan cel Mare.

La început, Dinamo a alergat cu febra tinereții. Minutul 3 aduce primul corner, minutul 10 îl vede pe Alexandru Musi mușcând din marginea stângă, doar ca Kun, fundașul CFR-ului cu instincte de portar, să stingă pericolul. Apoi, pe la ’33, vine prima imagine pentru album, Kun prinde mingea plină, voleu cu exteriorul, traiectorie de timbru spre vinclu. Roșca zboară ca și cum ar prinde o fotografie din aer și o lipește la piept, paradă mare, imensă, iar Arena oftează ca după o poezie.

Câteva clipe mai târziu, Slimani pune o centrare care taie iarba, Emerllahu vine din a doua undă, lovește din prima și mingea pleacă peste, ca un gând frumos scăpat de pe marginea paginii. Dincolo, în minutul 52, publicul ia o gură de fericire: Musi înscrie cu capul la colțul lung, dar ofsaidul își pune semnătura rece și stinge luminile prea devreme.

Apoi, e rândul ardelenilor să cânte. Minutul 69. Louis Munteanu desenează pătrunderea pe care o visezi la antrenament, pasează scurt, exact, iar Emerllahu o împinge în poarta goală – 0-1. Un gol de manual: clar, lucid, fără gesturi în plus. Pentru câteva minute se vede CFR-ul care a speriat campionatul ani la rând: ordonat, economic, cu tranziții care siluiesc spațiile.

Dar fotbalul e capricios și iubește excepțiile. Minutul 80 Gnahoré desenează pericolul. Minutul 84, Perica lovește bara transversală după centrare de Soro, e momentul când stadionul înțelege că povestea n-a obosit. Și atunci se deschide ușa serii.

Minutul 90. Karamoko și Perica joacă „pe un-doi” ca într-o curte de școală unde miza e totul. Pase din prima, decizie rapidă, șut la colțul scurt – 1-1. E golul care aprinde fitilul. N-ai timp să respiri.

Minutul 90+1. Soro ia mingea ca pe un secret bine păzit. Driblează, strecoră, pășește pe o linie invizibilă între curaj și nebunie, intră în careu și trimite la colțul lung. Golazo! 2-1 în 120 de secunde. Arena Națională se ridică în picioare ca la o piesă pe care o știi pe de rost, dar o auzi pentru prima oară live. Dinamo s-a întors dintr-o prăpastie mică, dar adâncă, iar poveștile, se știe, nu întreabă niciodată cât era de înalt zidul, ci dacă l-ai sărit.

Și totuși, dacă în poveste „băieții” din București iau fotografia mare, CFR merită legenda mică, atentă. După mult timp, clujenii au jucat fotbal, cu liniile așezate, cu o medie care respiră sincron și cu momente de claritate în care poți să vezi, din nou, arhitectura unei echipe cu memorie. Teama de playout e acolo, e grea, „mai mare decât Dealul Feleacului”, dar în noaptea asta s-a întâmplat ceva important, cu siguranță că Daniel Pancu și secunzii Rus și Hoban, au reușit să pună puls pe o echipă care părea în moarte clinică. N-a câștigat puncte, a câștigat albumele viitoare, structură, curaj, semn. Cu asta poți să te întorci în vestiar și să spui: „Se poate.”

Eroii se cheamă pe nume. Roșca, cu parada care a ținut povestea deschisă. Kun, fundașul cu lovitură de violoncel. Emerllahu, omul care a spart lacătul. Perica, bara care a sunat ca un clopot de trezire. Karamoko și Soro, cei care au scris finalul cu pixul apăsat. Și undeva, discret, din fârful tribunei, Pancu, cu felul lui de a ordona haosul fără să-l sufoce.

S-a terminat 2-1, cu goluri în 90 și 90+1, dar cifrele, de fapt, spun mai puțin. Povestea e despre caracter, iar Dinamo a găsit, când îi era mai greu, două lovituri de inimă care au făcut diferența, iar CFR a găsit, când i se cere cel mai mult, dovada că încă știe să joace. Dacă păstrează această calitate și închide ferestrele ultimei pătrimi, Clujul poate să iasă din ceață. Iar Bucureștiul, în seara asta, a învățat din nou că între disperare și bucurie nu e decât un pas și o pasă din prima.

DINAMO – CFR CLUJ 2–1
Au marcat: Karamoko (90), Soro (90+1) / Emerllahu (69)

În fotbal, uneori nu câștigi doar puncte. Câștigi direcții.