România – Canada 0-3: lecția rece a arțarului și iluziile spulberate ale tricolorilor

Dacă ar fi fost rugby, am fi vorbit despre frunza de stejar împotriva frunzei de arțar. Dar la fotbal, simbolurile devin irelevante atunci când diferența de disciplină, claritate și eficiență se traduce într-un sec și crud 0-3. Pe Arena Națională, în fața propriilor suporteri, România a arătat exact ceea ce evită de prea mult timp să recunoască: o echipă care aleargă mult, dar fără direcție, care pasează cu întârziere și care, atunci când e pusă față în față cu o selecționată solidă și pragmatică, se prăbușește sub propria greutate.

Coșmarul începutului: accidentări și cadouri

Meciul a început înainte de fluierul de start. Louis Munteanu s-a accidentat la încălzire, o pierdere pe care Mircea Lucescu a catalogat-o cu grimasa celui care știe că destinul îi joacă feste tocmai când avea nevoie de stabilitate. Și, cum fotbalul nu iartă, Canada a deschis scorul rapid: Jonathan David, liber ca un copil într-un parc, l-a pedepsit pe Bancu pentru lipsa de marcaj (minutul 11).

Apoi, a venit episodul grotesc din minutul 22. Horațiu Moldovan, preferat de Lucescu pentru continuitate, deși stă pe banca lui Oviedo de luni bune, a oferit un cadou direct pe tava lui Ahmed. Gol simplu, 0-2, iar spiritele din tribune deja șopteau numele lui Târnovanu sau Sava, portari care chiar apără săptămână de săptămână. Moldovan a mai avut și momente bune, două parade care au evitat o umilință și mai mare, dar impresia generală rămâne: la națională, amintirile eroice nu țin loc de prezent.

România, frântă între ocazii și lipsă de luciditate

Au existat și raze de speranță: șutul puternic al lui Stanciu în minutul 34, scos de bară, sau faza din minutul 63, finalizată de Drăguș milimetric pe lângă. În repriza a doua, Man a început să lege acțiuni promițătoare, iar intrările lui Chipciu și Tănase au adus un pic de zvâc. Dar totul a rămas la nivel de intenție. Când trebuia să fim letali, am fost spectacol de ratări.

Și, ca pentru a pecetlui diferența de școală, în minutul 77 canadienii au arătat ce înseamnă pragmatismul: trei pase, un șut sec și 0-3. Atât de simplu, atât de crud.

Lecția amară și verdictul lui Lucescu

La 80 de ani, domnul Lucescu nu are nevoie să vadă fotbaliști care își bat joc de elementele de bază: poziționare, preluare, dueluri fizice. Are nevoie de jucători disciplinați, de caractere tari, nu de talente care dispar în meciuri oficiale. „Alergăm mult, dar ineficient” – acesta ar fi rezumatul unui selecționer care, în ciuda experienței colosale, pare condamnat să caute o formulă într-un lot mai degrabă provincial.

Realitatea dură

Să fim sinceri: în afara lui Stanciu, Rațiu și a unui Drăgușin indisponibil, România nu are oameni de prim-plan în campionate mari. Restul sunt rătăciți prin ligi secundare sau campionate periferice și oricât de incomod sună, asta se vede imediat ce înfruntăm echipe serioase.

Concluzie: barajul, între speranță și iluzie

România are șansa barajului pentru Mondial. Primul test, în Cipru, va fi examenul real al acestei generații, dar pentru a spera la calificare nu e suficientă doar „șansa”. E nevoie de disciplină, de fotbal învățat la literă și de jucători care să înțeleagă că tricoul naționalei nu e o invitație la improvizații.

Canada ne-a arătat diferența între frunză și arțar: una cade la primul vânt, cealaltă rămâne verde chiar și în iernile lungi. România trebuie să decidă ce vrea să fie.