România îl conduce pe ultimul drum pe Mircea Lucescu. Vineri, fotbalul românesc își ia rămas-bun de la un nume uriaș

Vineri nu va fi doar o zi de doliu, va fi ziua în care o țară întregă, o lume întreagă din fotbal și mii de oameni care l-au admirat, l-au iubit sau pur și simplu l-au respectat îl vor însoți pe Mircea Lucescu pe ultimul său drum.

După două zile în care Arena Națională a devenit locul unei emoții copleșitoare, acolo unde zeci de mii de oameni au venit să-și plece fruntea în fața sicriului său, Bucureștiul se pregătește acum pentru despărțirea finală de omul care a traversat fotbalul românesc și european cu eleganță, autoritate și o longevitate aproape imposibil de egalat.

Mircea Lucescu va fi înmormântat vineri, 10 aprilie, la Cimitirul Bellu, într-o zi care se anunță încărcată de reculegere, memorie și un respect profund pentru o figură care a însemnat enorm pentru sportul românesc.

Trupul neînsuflețit al lui „Il Luce”, depus pe 8 și 9 aprilie la Arena Națională, a atras un pelerinaj impresionant. Au venit foști jucători, antrenori, oficiali, oameni din sport, suporteri și simpli iubitori ai fotbalului. Unii au venit cu flori, alții cu lacrimi, alții doar cu tăcerea grea pe care o provoacă plecarea unui om care părea, într-un fel, nemuritor în peisajul acestui joc.

Vineri dimineață, începând cu ora 09:00, cortegiul funerar va pleca de la Arena Națională către Biserica Sfântul Elefterie. Traseul anunțat va cuprinde Strada Maior Coravu, Șoseaua Mihai Bravu, cu întoarcere în zona Vatra Luminoasă, apoi din nou Șoseaua Mihai Bravu, Piața Muncii, Bulevardul Decebal, Piața Alba Iulia, Bulevardul Unirii, Piața Unirii, Splaiul Independenței, Piața Operei și, în final, Biserica Sfântul Elefterie.

La ora 10:00 este programată slujba de înmormântare, un moment care va aduna, fără îndoială, o mare parte din numele importante ale fotbalului românesc, dar și oameni care au înțeles că Mircea Lucescu nu a fost doar un antrenor legendar, ci un reper de cultură sportivă, de exigență și de forță interioară.

După ceremonie, de la ora 12:00, cortegiul se va deplasa de la Biserica Sfântul Elefterie către Cimitirul Bellu, pe traseul Piața Operei, Splaiul Independenței, Piața Unirii, Bulevardul Dimitrie Cantemir, Calea Șerban Vodă, Piața Eroii Revoluției și, în cele din urmă, Cimitirul Bellu. Ceremonia de înhumare este programată să înceapă la ora 12:45.

Autoritățile au anunțat deja măsuri speciale de trafic, având în vedere numărul mare de participanți așteptați. Brigada Rutieră va interveni pentru fluidizarea circulației și pentru siguranța celor prezenți, iar șoferilor li s-a recomandat să respecte indicațiile polițiștilor, să evite opririle în locuri nepermise, să păstreze calmul și să reducă viteza în zonele aglomerate. Totodată, au fost indicate și rute alternative pentru evitarea principalelor artere pe unde va trece cortegiul.

Va fi o zi grea, ar și o zi pe măsura numelui care este condus spre odihna finală. Pentru că Mircea Lucescu nu pleacă dintre noi ca un simplu fost antrenor. Pleacă unul dintre marile personaje ale fotbalului românesc, unul dintre puținii oameni care au reușit să transforme talentul, disciplina, cultura jocului și autoritatea profesională într-o operă întinsă pe decenii.

Și-a început drumul în fotbal la Dinamo București, clubul cu care se identifică o parte esențială a carierei sale, dar a jucat și pentru Știința București și Corvinul Hunedoara. Ca fotbalist, a câștigat șapte titluri de campion și o Cupă a României, toate în tricoul lui Dinamo.

Ca antrenor, însă, dimensiunea moștenirii sale a devenit cu adevărat impresionantă. A condus Corvinul, echipa națională a României, Dinamo, Pisa, Brescia, Reggiana, Rapid, Inter, Galatasaray, Beșiktaș, Șahtior, Zenit, naționala Turciei și Dinamo Kiev. Oriunde a mers, a lăsat urme. Uneori sub forma trofeelor, alteori sub forma respectului. Cel mai des, sub forma unei amprente clare, imposibil de confundat.

Cele 36 de trofee cucerite ca antrenor îl așază într-o galerie rară. Nouă titluri în Ucraina, opt Cupe ale Ucrainei, șapte Supercupe ale Ucrainei, trei Cupe ale României, două titluri în România, două titluri în Turcia, plus Cupa UEFA, Supercupa Europei, Supercupa Rusiei și Cupa Anglo-Italiană compun palmaresul unui om care nu a avut nevoie niciodată să ridice vocea pentru a-și impune măreția.

Vineri, Romănia nu va conduce doar un sicriu, va conduce o epocă. Una în care Mircea Lucescu a fost mai mult decât un nume mare. A fost un profesor al fotbalului, un constructor de echipe, un spirit lucid și un simbol al continuității într-un sport care rareori mai are răbdare cu valorile de cursă lungă.

În jurul său se vor aduna lacrimi, aplauze, tăceri și amintiri. Și poate că tocmai aceasta este imaginea cea mai potrivită pentru despărțirea de Mircea Lucescu, nu zgomotul, nu spectacolul, nu solemnitatea forțată, ci emoția sinceră a unei lumi care știe că a pierdut un om irepetabil.

Vineri, drumul de la Arena Națională la Bellu nu va fi doar un traseu prin București, va fi drumul unei legende prin memoria unui popor fotbalistic.

Drum lin, domnule Lucescu.