„Superliga de Miercurea Ciuc: ocazii cu duiumul, goluri cu pipeta și intrări de Liga Satelor”

A fost nevoie de 8 etape pentru ca Miercurea Ciuc să ne arate „cel mai bun meci al sezonului”. Și chiar l-au arătat. Ocazii cu măsură, ratări cât pentru un întreg campionat și, desigur, o remiză care îi ține tot în zona roșie. Practic, gazdele seamănă mai degrabă cu o echipă de Cupa Regională care a prins un wildcard în Superliga decât cu o formație pregătită pentru prima scenă a fotbalului românesc.

Oțelul? O echipă care a reușit să bată CFR Cluj cu 4-1 și totuși să se încurce la Miercurea Ciuc, într-o partidă care a avut de toate: un gol „contrar cursului jocului”, un portar salvat de reflexe și un cartonaș roșu obținut după un fault de manual – manual de ortopedie, nu de fotbal.

Prima repriză: ocazii de toate felurile, dar și gheață groasă la finalizare

În primele 25 de minute, singurele note demne de consemnat: o lovitură liberă prinsă de Iustin Popescu și accidentarea lui Kazu, care a părăsit terenul prea devreme. Apoi, din nimic, Oțelul a lovit: Joao Paolo, cu capul, după un corner executat de Bană. Atât le-a trebuit. La pauză, scorul era 0-1, iar ciucanii puteau începe deja un curs intensiv de psihoterapie pentru ratări.

Repriza a doua: VAR, bombe și un final grotesc

Și totuși, fotbalul are un simț al ironiei. Ceara, singurul fotbalist care părea că joacă într-o altă ligă, a expediat o bombă de la distanță, Popescu a zburat degeaba, iar tabela s-a echilibrat.

De aici, gazdele au jucat parcă împotriva propriei porți: Dolny, Ceara și Eppel s-au întrecut în ratări, în timp ce Oțelul se apăra cu disperare. Și, când părea că meciul se duce către final fără alte episoade memorabile, a apărut Bodo, mijlocașul gazdelor, cu o intrare demnă de colecțiile „Liga Satelor”. Crampoanele direct pe adversar, VAR-ul consultat și, în sfârșit, George Găman și-a făcut curaj să scoată roșul.

Verdict: un punct, dar zero progres

S-a terminat 1-1. Miercurea Ciuc a prins al doilea punct din istorie în Superliga, dar continuă să arate ca o echipă invitată la o nuntă la care nu cunoaște mirele. Oțelul rămâne cu gustul amar al ratării a două puncte și cu impresia că victoria cu CFR a fost doar o excepție frumoasă într-un sezon altfel oscilant.

Superliga și arbitrii săi își continuă spectacolul: un amestec de VAR folosit cu întârziere, decizii confuze și o atmosferă în care până și greșelile par „parte din show”. Iar VARul are neapărăta nevoie de un VAR ca să fie verificat. Doar că, la final, publicul rămâne cu aceeași întrebare: pentru cât timp mai putem lua în serios acest campionat?