Fotbal International
50 de ani de la debutul lui Maradona. Ziua în care un copil de 15 ani a început să scrie istoria fotbalului
Pe 20 octombrie 1976, un adolescent cu părul cârlionțat, tricoul cu numărul 16 și un talent care sfida orice explicație pășea pentru prima dată pe teren într-un meci din prima ligă argentiniană. Ieri s-a împlinit o jumătate de secol de la debutul lui Diego Armando Maradona, momentul în care fotbalul a început să descopere unul dintre cele mai fascinante personaje ale sale.
La Paternal, un cartier din Buenos Aires, nu avea nimic din strălucirea marilor stadioane ale lumii. Arena lui Argentinos Juniors, aflată la intersecția străzilor Juan Agustín García și Boyacá, avea tribune de lemn și nici măcar instalație de nocturnă. Dar acolo, într-o după-amiază obișnuită de miercuri, urma să se întâmple ceva extraordinar.
Numele lui Diego Maradona circula deja printre iubitorii fotbalului argentinian. Puștiul de la „Los Cebollitas” îi impresionase pe cei care îl văzuseră jonglând cu mingea în pauzele meciurilor. Apăruse și la televiziune, în emisiunea celebrului Pipo Mancera. Era mic de statură, avea părul negru și cârlionțat și o stângă despre care oamenii începeau să vorbească tot mai des. Pe 20 octombrie 1976, la 15 ani și 355 de zile, a venit momentul pe care îl aștepta.
Primul meci, primul tunel, prima pagină de istorie
Argentinos Juniors întâlnea Talleres de Córdoba, iar antrenorul Juan Carlos Montes a decis să-l introducă pe Diego la pauză, în locul lui Rubén Giacobetti. Legenda spune că, înainte să intre pe teren, tehnicianul i-ar fi transmis: „Du-te, Diego, joacă așa cum știi și, dacă poți, fă-i cuiva un tunel.”
Maradona s-a conformat imediat. La prima atingere a mingii, i-a strecurat-o printre picioare lui Juan Domingo Patricio Cabrera. Un gest simplu, aproape copilăresc, dar care avea să rămână în memoria fotbalului argentinian. Argentinos a pierdut meciul cu 0-1, însă rezultatul a devenit irelevant în fața a ceea ce tocmai începuse.
O amintire mai importantă decât titlul mondial
Cu trecerea timpului, tot mai mulți suporteri au pretins că s-au aflat în tribune la debutul lui Maradona. Documentele oficiale ale Federației Argentiniene consemnează însă 7.737 de bilete vândute și încasări de 1.273.100 de pesos ai vremii.
Pentru Diego, acea după-amiază a rămas mai importantă decât orice altă realizare din carieră. Chiar și decât triumful de la Campionatul Mondial din Mexic, în 1986.
„O singură dată în întreaga mea carieră am avut senzația că ating cerul cu mâinile. Și nu a fost atunci când am câștigat Campionatul Mondial din Mexic, ci în ziua debutului meu în prima ligă”, avea să mărturisească Maradona, mulți ani mai târziu.
Înainte de legendă, a existat un copil îndrăgostit de fotbal
Au urmat Napoli, titlul mondial, golurile imposibile, triumfurile, controversele și o viață trăită între glorie și suferință. Maradona a devenit mult mai mult decât un fotbalist. Pentru milioane de argentinieni, a fost un simbol al speranței și al mândriei naționale. Dar Diego din acea zi de octombrie nu știa nimic despre destinul care îl aștepta.
Nu juca pentru bani, pentru celebritate sau pentru a intra în istorie. Juca pentru simpla bucurie de a avea mingea la picior.
La 50 de ani de la debut, jurnalistul argentinian Daniel Guiñazú a readus în atenție această poveste într-un articol publicat de Página/12, amintind că în adolescentul de atunci se regăseau deja toate ipostazele viitorului Maradona: geniul, gloria, fragilitatea și drama.
Ieri s-au împlinit 50 de ani de când Diego Maradona a intrat pentru prima dată pe teren în prima ligă argentiniană. Fotbalul a evoluat, generațiile s-au schimbat, dar povestea puștiului care și-a început cariera cu un tunel rămâne la fel de frumoasă.