Fotbal International
Anglia a găsit răspunsul la fotbalul Spaniei. La Madrid s-a încheiat o invincibilitate, nu și o epocă
Spania – Anglia 2-3 | UEFA Nations League. După 44 de partide oficiale consecutive fără înfrângere, campioana mondială a cedat în fața unei Anglii care a știut să îi exploateze slăbiciunile. Thomas Tuchel a câștigat duelul tactic cu Luis de la Fuente, dar reacția spaniolilor din ultima jumătate de oră a arătat de ce această echipă rămâne una dintre marile forțe ale fotbalului mondial.
Timp de aproape o oră, pe Metropolitano, Anglia a făcut ceea ce puține echipe au reușit în ultimii ani, a obligat Spania să joace după regulile adversarului. A presat, a câștigat teren, a închis culoarele de pasare și, mai ales, a transformat momentele favorabile în goluri. Când Ben White a înscris pentru 0-3, în minutul 57, nu mai era vorba despre o simplă seară dificilă pentru gazde. Era prima fisură serioasă într-o construcție care părea aproape imposibil de clintit.
Thomas Tuchel pregătise o Anglie curajoasă, dispusă să conteste posesia spaniolă încă din apropierea careului advers. Jude Bellingham a dat ritmul, Declan Rice a adus echilibru, iar Harry Kane a oferit acel tip de autoritate pe care o au atacanții obișnuiți să decidă partide importante.
Penaltiul transformat de Kane chiar înaintea pauzei a schimbat scorul, dar nu și intențiile englezilor. După reluare, Ezri Konsa a marcat cu capul, în minutul 53, iar patru minute mai târziu White a dus avantajul la trei goluri.
Spania, echipa care obișnuise Europa să controleze jocul, se trezea într-o situație neobișnuită: adversarul nu doar că o conducea, ci îi demonstrase că poate fi depășită prin organizare, intensitate și eficiență.
Și totuși, partida nu era încheiată. Eliminarea lui Elliot Anderson, în minutul 63, după intervenția asupra lui Lamine Yamal, a schimbat raportul de forțe. Mikel Oyarzabal a transformat penaltiul rezultat, iar Luis de la Fuente a găsit în jucătorii introduși de pe bancă energia de care echipa avea nevoie.
Nico Williams, servit de Yamal, a redus diferența la 2-3 în minutul 75. Metropolitano, care cu puțin timp înainte asistase aproape neputincios la demonstrația englezilor, începea să creadă într-o revenire spectaculoasă. Ultimul sfert de oră a fost imaginea unei Spanii care refuză să accepte înfrângerea înaintea fluierului final. Englezii s-au retras, au apărat fiecare metru, iar James Trafford a devenit decisiv în fața unei ofensive tot mai insistente.
Aici se află, probabil, adevărata valoare a acestei confruntări. Anglia a demonstrat că Spania poate fi învinsă, dar și că pentru a o învinge trebuie să reziști până la ultima fază. Pentru Tuchel, succesul reprezintă mai mult decât revanșa după înfrângerea cu același scor de la Wembley. Este confirmarea că Anglia poate concura cu o mare echipă nu doar prin valoarea individuală a fotbaliștilor, ci și printr-o identitate colectivă bine definită.
Pentru De la Fuente, înfrângerea oferă motive de analiză, nu de alarmă. Vulnerabilitățile defensive, dificultățile în fața pressingului și momentele de dezechilibru trebuie corectate. În același timp, reacția de la 0-3 confirmă că Spania nu și-a pierdut personalitatea. Rezultatul schimbă și ierarhia grupei A3. Anglia încheie pe primul loc, iar Spania merge în sferturile de finală ale Nations League de pe poziția secundă. Ambele reprezentative continuă competiția. Dar dincolo de clasament rămâne semnificația unei seri în care o serie extraordinară s-a încheiat.
Invincibilitatea este o statistică. Valoarea unei echipe se măsoară și prin felul în care răspunde atunci când statistica nu o mai protejează.