Arne Slot trebuie să rezolve „dilema vârfului” ca să scoată ce e mai bun din Hugo Ekitike

Liverpool devenise campioană, Eintracht Frankfurt se calificase în Liga Campionilor, dar gândurile s-au mutat repede la ce urmează. Sau, mai bine zis, la cine urmează. Arne Slot a vorbit cu Hugo Ekitike la finalul sezonului trecut. Apelul nu putea să-l ia prin surprindere pe atacant: Liverpool era în contact cu anturajul lui încă din ianuarie. Clubul se pregătea de plecarea lui Darwin Núñez. Ekitike își văzuse deja „partenerul” Omar Marmoush plecând în fereastra de iarnă. Frankfurt poate că a detronat Borussia Dortmund drept expertă în Bundesliga la identificarea, șlefuirea și valorificarea talentului. Singura garanție este că vinde, dacă prețul e cel potrivit.

Slot poate fi un vânzător convingător; sau poate clubul i-a oferit cea mai bună „prezentare”. Manchester United a făcut un demers târziu, iar Liverpool s-a putut bucura că a „furat” una dintre țintele lor. Newcastle a licitat înainte ca Liverpool să intervină: interpretarea „cormoranilor” a fost că „coțofenele” au ajuns la Ekitike doar după ce au ratat transferurile lui Liam Delap și João Pedro, deși interesul lui Eddie Howe pentru francez datează de trei ani, de la primul său mercato. Oricum, Ekitike a preferat Liverpool. „A fost cea mai bună alegere”, spunea acum trei săptămâni. „Campioana Angliei. Au jucători grozavi și istorie. Se potrivea cu ce căutam.” A semnat în iulie, pentru 69 de milioane de lire (sumă inițială).

Prima revenire pe Deutsche Bank Park ar fi putut avea aerul unei seri triumfale. Ekitike a marcat după patru minute de la debutul pentru Liverpool. A înscris în primele sale trei meciuri la club; de la Daniel Sturridge nu mai reușise nimeni asta la Liverpool. Binecuvântat cu viteză, plin de talent, a devenit instant favorit al tribunelor. Și totuși, s-ar putea întoarce la Frankfurt ca jucător de rotație.

Iar mare parte din explicație ține de Alexander Isak. Ekitike ar fi putut să-l înlocuiască pe suedez la Newcastle, în loc să concureze cu el pe Anfield. Ar fi avut „garantat” un loc de titular în UCL săptămâna asta. În schimb, la Liverpool a intrat într-un partaj exclusiv al minutelor, un duet de 200 de milioane care își împarte timpul de joc. Însă împărțeala s-ar putea dezechilibra. Acum, când Isak a ajuns „la parametri” – potrivit lui Slot, care spune că jucătorul de 125 de milioane a avut un fel de presezon de șase săptămâni – suedezul riscă să fie, dulce-amar, cel mai bun „rezervă” din lume.

A fost asta parte din „pitch”-ul lui Slot? E tentant să te întrebi. Ekitike a venit după pierderea tragică a lui Diogo Jota, iar împreună cu vânzările lui Núñez și Luis Díaz, Liverpool avea nevoie de doi atacanți; dar doi de un asemenea calibru și cost? Startul fulminant al lui Ekitike a sugerat că nu aveau nevoie de Isak la fel de mult ca de un profil alternativ sau un adjunct al francezului. Raționamentul intern al clubului a fost că Ekitike are potențial să devină unul dintre cei mai buni vârfuri ai jocului la nivel mondial, în timp ce Isak atinsese deja acest statut.

Ekitike a ținut linia oficială când a vorbit la Istanbul acum trei săptămâni. „Nu văd cluburi mari jucând cu un singur atacant în lot”, a spus el. „E bine că Alex e aici.” Dar prețul lui Isak îi poate aduce tratament preferențial și, până acum, suedezul a jucat 382 de minute pentru Liverpool. Ekitike a fost pe teren doar 16 dintre ele: șase cu Galatasaray, zece cu Manchester United, când a părut mai „ascuțit” dintre cei doi.

Slot încă nu a rezolvat pe deplin coexistența lor. Duminică i-a alăturat într-un 4-2-4 ultra-ofensiv. La Istanbul, Ekitike a fost folosit în bandă. Există o tradiție de atacanți francezi supli și rapizi care accelerează spre interior de pe stânga – Thierry Henry, Kylian Mbappé – iar Ekitike are unele calități pentru a excela acolo. Totuși, deși Liverpool îl vede ca pe un atacant polivalent, e limpede că postul lui cel mai bun e vârful de atac. Frankfurt oferise o soluție parțială: Ekitike juca în față alături de Marmoush, dar într-un 3-5-2 pe care Slot e puțin probabil să îl adopte.

Așadar, dilema Ekitike rămâne: cum și unde folosești un jucător care părea o mutare inspirată. Ekitike a pierdut elanul acumulat la debut, parțial pentru că a fost ținut pe bancă. Acum a început doar unul din ultimele cinci meciuri în toate competițiile, la Galatasaray. A jucat 44 de minute în ultimele trei etape de Premier League; are și el o parte din vină, eliminarea cu Southampton l-a scos din deplasarea la Crystal Palace. Dar chiar și cu acel roșu – considerat „prostesc” de Slot și „nu foarte inteligent” de Ekitike – gestul de a-și da jos tricoul la celebrări, de a-și ține la vedere numele și numărul, poate fi citit în cheia Isak, care marcase și el. A fost Ekitike un reminder: „nu mă uitați”?

Pentru că are un istoric de a fi trecut în plan secund în fața unor vârfuri mai scumpe. Acum doi ani, Paris Saint-Germain, pe atunci cu Mbappé, l-a omis din lotul de Liga Campionilor. A fost începutul unui drum care l-a dus la Liverpool via Frankfurt.

Între timp, negustorii iscusiți ai lui Eintracht au reacționat conform tradiției la plecarea lui Ekitike. L-au adus pe Jonathan Burkardt de la Mainz. Are șase goluri în ultimele șase meciuri. Va începe, aproape sigur, în „derby-ul Ekitike” de săptămâna aceasta. Ekitike s-ar putea să nu o facă.