Bayer Leverkusen – Halil Umut Meler 1-1 Arsenal. Nemții au jucat cu londonezii, arbitrul cu nervii tuturor

Bayer Leverkusen a ieșit din prima manșă cu gustul amar al unei seri în care a fost mai limpede, mai disciplinată și, pentru porțiuni bune, mai vie decât Arsenal, dar s-a trezit egalată târziu de un adversar care n-a avut nevoie de idei strălucite, ci de o doză zdravănă de milă regulamentară. Pe teren a fost 1-1. În senzația lăsată de meci, Leverkusen a părut echipa care a construit mai mult, iar Arsenal formația care a stat la pândă până când i-a picat ceva din cer.

Prima repriză a avut promisiuni, dar nu și claritate. Arsenal a amenințat prin bara lui Martinelli, însă cam atât. Restul a fost posesie cu morgă, mingi plimbate sobru și o echipă londoneză care s-a prezentat la BayArena cu aerul că statutul va rezolva totul. N-a rezolvat mare lucru. Leverkusen a știut să închidă culoarele, să tocească răbdarea adversarului și să transforme jocul într-o partidă care nu curgea deloc în favoarea englezilor.

Golul lui Robert Andrich, imediat după pauză, a fost perfect pentru logica serii și delicios de ironic pentru Arsenal, o echipă care își face adesea reclamă cu fazele fixe a fost lovită exact dintr-o astfel de fază. Leverkusen a punctat, apoi s-a așezat cu luciditate și a obligat-o pe Arsenal să arate dacă are, cu adevărat, substanță de mare favorită. Răspunsul a fost incomod pentru londonezi. Timp de zeci de minute, echipa lui Arteta a părut blocată între prudență și sterilitate, fără ritm, fără tăietură, fără acel fotbal care să spună clar: „suntem aici să câștigăm”.

Și apoi, inevitabil, a intrat în poveste Halil Umut Meler, omul care a arbitrat de parcă întâlnirea fusese organizată pentru a-i pune în valoare fluierul. Cartonașul acordat lui Zubimendi pentru un duel în care mulți au văzut mingea jucată înainte de contact a fost doar aperitivul. La final a venit și momentul cel mar penalty-ul inventat pentru Arsenal, după duelul dintre Malik Tillman și Madueke. Suficient cât să aprindă VAR-ul, suficient cât să încline seara, suficient cât să lase impresia că, atunci când Arsenal nu găsea soluții, a găsit arbitrul una pentru ea. Meler n-a vrut să fie simplu decor, ci a ținut morțiș să fie coautor.

Kai Havertz a executat rece și inteligent, fără celebrare, cu respect pentru trecutul său la Leverkusen. Execuția a fost impecabilă. Contextul, însă, rămâne unul care o pune prost pe Arsenal. Pentru că o echipă cu pretenții reale de trofeu nu ar trebui să aștepte pomană procedurală ca să iasă vie dintr-un meci în care, vreme lungă, a produs prea puțin. Arsenal n-a smuls egalul prin forța unei dominații incontestabile, ci l-a ciupit dintr-un final în care fotbalul ei a fost mai modest decât pretențiile cu care a venit în Germania.

Așa rămâne fotografia unei seri europene cu mult sub aura londoneză de dinaintea fluierului de start, cu Leverkusen, curată și competitivă și Arsenal, salvată de oportunism și de o decizie care va fi mestecată serios după meci. Iar Meler, în rolul arbitrului care a simțit nevoia să-și lase amprenta peste tot. Pe tabelă, 1-1. În subtext, Bayer Leverkusen poate spune că a fost privată de mai mult, iar Arsenal că a plecat acasă cu un rezultat pe care jocul ei nu l-a meritat pe deplin.