Europa League
Craiova a ratat Europa League. Fotbalul românesc a ratat, din nou, oglinda
Universitatea Craiova a pierdut la Erevan cu 0-1, în minutul 90+8, după un meci pe care l-a controlat, după ocazii peste ocazii și după un final greu de explicat chiar și pentru fotbal. Laurențiu Popescu a apărat de două ori penalty-ul care avea să decidă calificarea, dar mingea a ajuns, până la urmă, în poartă. Craiova coboară în Conference League. Și, dincolo de dramatism, rămâne o întrebare incomodă: nu cumva acesta este, pur și simplu, nivelul la care a ajuns fotbalul românesc?
La Erevan, Universitatea Craiova a făcut aproape totul. A avut mingea. A avut inițiativa. A avut ocaziile. A avut șuturile. A avut momentele în care putea să închidă meciul. A lipsit exact ceea ce separă o echipă care „joacă bine” de una care merge mai departe în Europa: golul.
Assad Al Hamlawi a avut prima șansă importantă. Cicâldău a fost aproape să transforme o centrare ratată într-un gol spectaculos. Baiaram a ratat incredibil de la 11 metri. Screciu, din nou Baiaram, Assad, Mora și Telles au avut, pe rând, șansa să schimbe povestea serii. N-au făcut-o și în Europa, ocaziile ratate nu se trec în clasament.
Craiova a dominat. Ararat a marcat
Oltenii au controlat mare parte din partidă și au ținut adversarul departe de poarta lui Laurențiu Popescu. Armenii au suferit. Au alergat. Au rezistat. Dar au rămas în meci. Iar când lași un adversar în viață până în minutul 90, fotbalul are uneori un simț al cruzimii aproape artistic. În prelungiri, Carlos Mora intervine neglijent. Penalty. Sandro Lima execută. Laurențiu Popescu apără. Pentru câteva secunde, Craiova este salvată. Doar pentru câteva secunde. VAR-ul intervine: Romanchuk intrase în careu înaintea execuției și participase ulterior la fază. Penalty-ul se repetă. Lima execută din nou și aproape neverosimil, Popescu apără din nou. Numai că de această dată mingea rămâne în fața porții. Lima ajunge primul. Gol.
Minutul 90+8. Ararat-Armenia – Universitatea Craiova 1-0. Europa League se închide.
Nu penalty-ul a eliminat Craiova
Ar fi simplu să punem totul pe seama acelui minut 98. Pe VAR. Pe penalty-ul repetat. Pe o fază desprinsă parcă dintr-un scenariu făcut special pentru a tortura un suporter. Dar adevărul este mai puțin spectaculos și mult mai incomod. Craiova nu a fost eliminată doar în minutul 98. A fost eliminată și la ratările din minutele 10, 31, 48, 52, 62, 70, 82 și 84. A fost eliminată de propria lipsă de eficiență. De incapacitatea de a transforma superioritatea într-un avantaj concret. De vechea boală a fotbalului românesc, să jucăm suficient de bine cât să putem spune după meci că „meritam mai mult”, dar nu suficient de bine încât să mergem mai departe.
De la Champions League la Conference League
Universitatea Craiova a pornit vara europeană pe traseul Champions League. A coborât apoi în Europa League. Acum ajunge în Conference League. Poate suna dur. Dar aceasta este fotografia. Nu o insultă. Nu o tragedie națională. Pur și simplu realitatea competitivă. Conference League nu este o rușine. Dimpotrivă, Craiova continuă în Europa și poate construi acolo un parcurs frumos. Problema apare atunci când începem fiecare vară cu discursuri despre „revenirea fotbalului românesc” și o terminăm explicând de ce eliminarea în fața unui adversar modest este, de fapt, ghinion.
Și atunci, unde este fotbalul românesc?
Poate exact aici. Într-un loc în care dominăm Ararat-Armenia și tot noi plecăm acasă din Europa League. Într-un loc în care fiecare eliminare are o explicație individuală perfect rezonabilă. Ghinion. Arbitraj. VAR. Teren. Accidentări. Lipsă de inspirație. Program încărcat. Numai că atunci când explicațiile se repetă an după an, poate că nu mai vorbim despre accidente. Poate vorbim despre sistem. Despre nivel. Despre ceea ce producem.
Șefii fotbalului românesc pot dormi liniștiți
Și aici ajungem la partea cea mai delicată. Președinții, conducătorii și administratorii fotbalului românesc au, desigur, la dispoziție suficiente argumente statistice pentru a demonstra că lucrurile funcționează. Campionatul se joacă. Televiziunile transmit. Stadioanele se umplu uneori. Există “academii’. Există proiecte. Există strategii. Există conferințe. Există prezentări și probabil, există suficiente grafice din care rezultă că fotbalul românesc merge în direcția corectă. Doar Europa are prostul obicei de a nu citi prezentările. Europa se uită la rezultate. Atât.
Aceasta este oglinda
Universitatea Craiova merită respect pentru că a încercat, pentru că a dominat și pentru că nu s-a ascuns. Laurențiu Popescu merită și mai mult. Să aperi de două ori penalty-ul care poate decide o calificare și totuși să pierzi este unul dintre cele mai crude lucruri pe care ți le poate oferi fotbalul. Dar dacă vrem să discutăm serios despre nivelul jocului nostru, trebuie să trecem dincolo de drama serii.
Craiova nu a fost zdrobită. Asta este poate tocmai problema. A fost mai bună. A avut ocazii. A controlat. Și a pierdut. Pentru că, la nivel european, nu este suficient să fii puțin mai bun decât Ararat-Armenia timp de 90 de minute. Trebuie să demonstrezi asta pe tabelă.
Conference League rămâne. Întrebarea rămâne și ea
Craiova continuă în Europa și trebuie să își ridice capul. Conference League îi poate oferi seri frumoase, puncte, bani și experiență. Dar fotbalul românesc ar face bine să nu transforme încă o eliminare într-un simplu episod nefericit. Pentru că, dacă în fiecare an spunem că am avut ghinion, la un moment dat trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva ghinionul este doar numele politicos pe care îl dăm propriului nivel.