Cum poate cea mai mare forță a Franței să se transforme în slăbiciune contra Marocului

Ce se întâmplă dacă tocmai cea mai mare armă a Franței ajunge să o coste? Pe drumul aproape impecabil spre sferturile Cupei Mondiale, a fost imposibil să nu remarci profunzimea lotului lui Didier Deschamps.

Ousmane Dembélé are un meci discret? Intră Bradley Barcola sau Rayan Cherki. E nevoie de schimbări în apărare? Nicio problemă, Ibrahima Konaté încă așteaptă pe bancă, cu doar 14 minute jucate în turneu. Mijlocul are nevoie de energie? Franța îi poate arunca în luptă pe Warren Zaïre-Emery sau chiar pe N’Golo Kanté.

Dar Marocul, o națională non-europeană cu puternice rădăcini fotbalistice europene, profită la rândul său de abundența de talent produsă de Franța. Iar în Ayyoub Bouaddi, marocanii au obținut recent unul dintre cei mai interesanți tineri jucători ai momentului. Povestea pare scrisă pentru un scenariu dramatic, iar Bouaddi poate deveni erou pentru Maroc și, în același timp, personajul care rănește țara în care s-a născut și s-a format.

Abia la jumătatea lunii mai, mijlocașul a ales să reprezinte Marocul, deși în martie fusese căpitanul naționalei U21 a Franței. Debutul său oficial a venit chiar în primul weekend al turneului, când a dominat prima repriză contra Braziliei și s-a transformat, aproape peste noapte, dintr-un mare talent într-un nume cunoscut în fotbalul mondial.

În Franța, însă, Bouaddi era deja considerat de mult timp un copil-minune. A devenit cel mai tânăr jucător folosit vreodată într-o competiție europeană intercluburi, evoluând pentru Lille în Conference League la doar 16 ani și trei zile. La 17 zile distanță debuta și în Ligue 1, iar de atunci ascensiunea sa a fost constantă. La 18 ani, a depășit deja borna de 50 de meciuri în campionatul Franței.

În ultima lună, calitățile sale au fost evidente, energie, viziune, naturalețe cu mingea la picior și o maturitate rară pentru vârsta lui. În afara terenului, este descris drept un tânăr cu o inteligență remarcabilă, câștigător al unui premiu de oratorie în 2024, genul de persoană care pare capabilă să reușească în orice domeniu.

Lille a înțeles rapid că marile cluburi vor începe să-l urmărească atent și l-a legat printr-un contract valabil până în vara lui 2029. Chiar dacă va pleca, clubul francez se asigură astfel că nu îl va pierde ieftin.

Bouaddi, ai cărui părinți au emigrat în Franța, a împărțit vestiarul cu mai mulți jucători din lotul lui Didier Deschamps. Iar Guy Stéphan, secundul naționalei Franței, a spus clar: „Este un produs pur al sistemului francez de formare.”

Potrivit presei franceze, alegerea lui Bouaddi nu a fost nici simplă, nici rapidă. Născut la Senlis, la aproximativ 90 de minute de Paris, mijlocașul a cântărit mult timp cele două variante, fiind prins între presiunea sportivă și cea identitară.

S-a vorbit inclusiv despre o posibilă intervenție a lui Zinedine Zidane, văzut de mulți drept succesorul lui Deschamps după acest turneu, pentru a-l convinge să rămână pe termen lung alături de Franța. Informațiile au fost negate. În schimb, Marocul a acționat ferm și inteligent. Federația marocană, al cărei sistem de scouting în diaspora poate fi un model pentru multe națiuni, l-a urmărit atent, iar selecționerul Walid Regragui a discutat personal cu el și a încercat să-l convingă să joace încă de la Cupa Africii pe Națiuni din iarnă. Bouaddi a refuzat atunci, preferând să se concentreze pe Lille și să-și acorde timp înaintea unei decizii definitive.

Legătura sa cu Franța și Marocul este, fără îndoială, complexă. Dar ambiția lui este limpede. Întrebat de L’Équipe la ce visează, Bouaddi a răspuns: „Să câștig Cupa Mondială, Champions League — să câștig tot.”

Poate că, la prima vedere, cea mai bună șansă de a câștiga Cupa Mondială ar fi fost alături de Franța. Realitatea este însă mai dură, iar Bouaddi nu era aproape de lotul final al lui Deschamps.

„Avem foarte multe soluții în această zonă a terenului”, a explicat Guy Stéphan. „Când îi ai pe Tchouaméni, Rabiot, Koné, Kanté și Zaïre-Emery, dacă întreb pe cine ar trebui să scoatem, probabil nu am primi același răspuns în sală. Este o problemă de calitate și cantitate. Dar Bouaddi rămâne un jucător bun, chiar foarte bun.”

În Franța, nimeni nu pare cu adevărat rănit de alegerea lui. Motivul este simplu, există o acceptare generală că rezervorul de talent al Franței este uriaș, aproape indecent.

„Îl cunoaștem foarte bine. Și selecționerii care au lucrat cu el la nivel de juniori îl cunosc foarte bine”, a adăugat Stéphan. „A fost un jucător foarte bun la U21. Apoi, la un moment dat în cariera lui, a făcut o alegere. Nu îl putem condamna pentru asta. Dimpotrivă.”

Dar dacă Ayyoub Bouaddi va fi decisiv și va trimite acasă țara în care s-a născut, tonul s-ar putea schimba rapid.