De ce „Big Gabi” este atât de important pentru șansele lui Arsenal de a pune capăt unei secete de 22 de ani fără titlu

Această victorie ar putea fi una dintre acelea la care se vor întoarce în luna mai. În fața celei mai în formă echipe din Premier League, o trupă care venea spre nordul Londrei după opt succese consecutive, Arsenal a spulberat „veselii” lui Aston Villa printr-un uragan de 30 de minute, patru goluri, pe Emirates. La final de 2025, exuberant pe margine, acesta a fost, poate, cel mai puternic mesaj al lui Mikel Arteta de până acum.

Ce mesaj a transmis către Manchester City. Unul categoric. În ultimele săptămâni, pentru suporterii lui Arsenal a fost un final de meci privit cu nod în gât, atât de mult își doresc ca acest sezon să fie, mai presus de orice alte competiții, sezonul lor în Premier League. Acesta a fost testul adevărat al credibilității în lupta la titlu, sub lumini, împotriva unei echipe cu 11 victorii la rând în toate competițiile. Împotriva celui mai în formă jucător al campionatului, Morgan Rogers. Împotriva unui fost manager, Unai Emery, care mirosea un „dublu” în 24 de zile. Iar Arsenal a răspuns și, spuneți-o încet, în felul în care răspund campionii.

Și când se va opri, în sfârșit, această mașinărie incredibilă a lui Arsenal la faze fixe. Nu încă. Poți să ironizezi cât vrei gesturile teatrale ale antrenorului de faze fixe, Nicolas Jover, însă rezultatele sunt uluitoare. Doar din cornere, 17 goluri într-un an calendaristic. A fost Gabriel, revenit în echipă și atât de mult lipsit, a cărui simplă prezență în careu l-a făcut pe fostul „tunar” Emiliano Martinez să scape mingea în aer, la două minute după reluare. Din acel moment, meciul a curs într-o singură direcție.

Despre fundașul central brazilian, considerat talismanic și cunoscut în vestiar drept „Big Gabi”, Arteta a spus după joc că revine după o accidentare de șase săptămâni, care ar fi trebuit să fie mai lungă, și că a făcut-o chiar împotriva echipei cel mai greu de întâlnit, o echipă care își creează multe ocazii. Iar impactul lui a fost incredibil, atât în apărare, cât și în careul advers.

Este greu să supraevaluezi cât de vitală va fi revenirea lui Gabriel lângă William Saliba pentru șansele lui Arsenal de a câștiga primul titlu după 22 de ani. Un gol de consolare, târziu, al lui Ollie Watkins a stricat un record care, atunci când a jucat 90 de minute în acest sezon, fusese impecabil, cinci meciuri fără gol primit din cinci. În plus, forța și detenta brazilianului în careul advers pot întoarce partide într-o clipă. Așa a fost în octombrie, la acel asalt cu patru goluri contra lui Atletico Madrid, și așa s-a întâmplat din nou aici.

Martin Zubimendi a făcut 2–0 la scurt timp după deschidere, cu un gol după o cursă din adânc pe care ai asocia-o, de obicei, cu absentul Declan Rice. Apoi Leandro Trossard și Gabriel Jesus au închis o seară cu stele în priviri prin finalizări precise, pentru cei 60.000 de spectatori din tribune.

Emery a fugit repede la vestiare, deloc inspirat, fără să-i strângă mâna lui Arteta, indiferent de explicația ulterioară că îi era „frig”. Fanii lui Arsenal l-au ironizat pe Martinez în timp ce părăsea terenul. Iar în noul an vor intra cu cinci puncte avans față de City, care are un meci în minus, și cu șase peste Villa. De acum, visează la aur și confetti peste cinci luni.

De la show-ul exuberant de dinaintea meciului, cu lumini, artificii și scântei, până la primele mormăieli iritate ale publicului gazdă, totul a avut aerul unei seri importante. Cel puțin pentru final de decembrie, mai ales că trecuseră doar trei săptămâni de la ultimul duel direct, când Emi Buendia marcase un gol decisiv la ultima fază pe Villa Park, trimițând la pământ jumătate de duzină de jucători ai lui Arsenal. Nu avea să existe o replică a acelui coșmar.

Înaintea meciului, în absența crucială a lui Rice, accidentat la genunchi, discuția se învârtea obsesiv în jurul formei lui Watkins după „dubla” decisivă cu Chelsea. Totuși, în minutul 13, atacantul Angliei a ratat o ocazie uriașă, după ce vârful lui Arsenal, Viktor Gyokeres, transferat pe 64 de milioane de lire, fusese deposedat la mijlocul terenului. Watkins a plasat moale pe lângă poartă, deși Ezri Konsa îi oferise o pasă ideală.

Gyokeres și-a creat și el câteva șanse bune în prima repriză, un șut peste, apoi o lovitură de cap pe lângă, într-un început în care Villa, încăpățânată și tehnic bine pregătită, a ținut piept. Amadou Onana a părut cu o clasă peste restul în prima parte, dar a suferit o lovitură care l-a scos la pauză, o pierdere mare pentru oaspeți. Rogers, remarcabilul mijlocaș al campionatului până acum, a avut sclipiri de calitate. La un moment dat, după o întoarcere scurtă care l-a lăsat în urmă pe Mikel Merino, deja avertizat, mijlocașul lui Arsenal a avut noroc să scape fără al doilea galben, arbitrul Darren England alegând să nu sancționeze o tragere cinică.

La pauză, huiduieli în stadion, un amestec de frustrare față de blocajul tactic și iritare față de câteva decizii de arbitraj.

Apoi, cum se întâmplă uneori în fotbal, totul a pornit de la un corner. Primul al lui Arsenal în meci, la două minute de la reluare, a adus o ieșire ezitantă a lui Martinez, o minge scăpată, iar Gabriel, la primul titular după noiembrie, a fost beneficiarul inevitabil, balonul intrând în cele din urmă din coapsa lui. VAR a verificat rapid și a lăsat jocul să continue, a fost pur și simplu o eroare de portar.

Cinci minute mai târziu, la fel ca goalkeeperul său, Jadon Sancho a fost mult prea slab în duel. Martin Odegaard, într-una dintre cele mai bune prestații ale sezonului, l-a deposedat pe extrema lui Villa și i-a strecurat inteligent mingea lui Zubimendi, care a împins-o în plasă înainte ca Martinez să poată reacționa.

Villa era în stare de șoc, complet pierdută după acea furtună de cinci minute, iar ce era mai rău abia venea. Nicio schimbare din repriza a doua nu l-ar fi putut salva pe Emery în această seară.

Cu încrederea sus, Arsenal a început să toarcă. După ce Odegaard și-a văzut șutul scos în corner, Trossard a înscris elegant pentru 3–0, punând practic punct, chiar dacă a urmat o verificare VAR prelungită.

Cireașa de pe tort a venit de la Gabriel Jesus, intrat pe teren și marcând superb, la prima atingere, primul lui gol după aproape un an. Apoi și-a scos tricoul și a arătat un maiou cu mesajul „I belong to Jesus”, de parcă ar fi existat vreo îndoială.

Bukayo Saka a avut două ocazii mari pentru 5–0, iar Watkins a redus târziu din diferență, din apropiere, după o acțiune prelungită a lui Donyell Malen. Nu a mai contat.

„Suntem pe primul loc”, au cântat tribunelor. Iar pe primul loc vor fi și la jumătatea sezonului, indiferent de ce face City cu Sunderland de Anul Nou. Poate că de data aceasta, 2026 ar putea fi, și poate chiar ar trebui să fie, anul pe care acești suporteri ai lui Arsenal îl așteaptă de atât de mult timp.