Enigma ofensivei lui Man City: Cum poate Pep Guardiola să găsească loc pentru toți atacanții săi în spatele lui Erling Haaland?

Tehnicianul catalan are la dispoziție un arsenal formidabil de jucători ofensivi după o perioadă intensă de transferuri – dar marea provocare este acum să decidă cine joacă titular.

Pep Guardiola vorbește adesea despre preferința sa pentru un lot restrâns, astfel încât fiecare jucător să rămână motivat și să evite perioade lungi petrecute pe banca de rezerve. Recent, a remarcat că lotul de 27 de jucători pe care Manchester City l-a deplasat la Cupa Mondială a Cluburilor este „prea mare”, iar zona cea mai aglomerată este clar cea ofensivă. Abundența de opțiuni s-a văzut clar în faptul că Guardiola a schimbat întregul prim „11” față de victoria din meciul de deschidere cu Wydad AC pentru următoarea partidă, contra lui Al Ain, pe care au câștigat-o cu 6-0.

Chiar și fără Jack Grealish și James McAtee, rămași acasă, Guardiola a venit în Statele Unite cu 17 jucători capabili să joace în linia de mijloc sau în atac. Iar dacă până acum acest număr mare a fost un lux, permițându-i să-și mențină jucătorii proaspeți, rotația va trebui să se reducă pe măsură ce competiția avansează, iar adversarii devin tot mai puternici, începând cu duelul de joi contra lui Juventus.

City trebuie să câștige ultimul meci din Grupa G pentru a termina pe primul loc și, astfel, să evite o confruntare în „optimi” cu Real Madrid. Dar cum reușește Guardiola să-i încadreze pe toți acești jucători talentați într-o formulă de start?

Atacă, atacă, atacă

Fie că a antrenat Barcelona, fie Bayern sau actuala formație „invincibilă” a lui City, Guardiola a fost mereu convins că atacul este cea mai bună formă de apărare. În primii ani de carieră, a pus accentul pe dominarea zonei de mijloc – iar în primul său sezon la Etihad declara că și-ar dori să poată juca cu 11 mijlocași.

Dar în ultima vreme, Guardiola pare să îmbrățișeze un stil ofensiv total. În finala Cupei Angliei cu Crystal Palace, a trimis în teren o echipă atât de ofensivă încât Kevin De Bruyne a fost nevoit să joace ca mijlocaș defensiv, pentru a le face loc în spatele lui Haaland unor jucători precum Savinho, Jeremy Doku și Omar Marmoush. City a pierdut la Wembley, dar Guardiola și-a apărat tactica, spunând că echipa sa „nu a suferit”, a avut mai multe ocazii și mai clare – fără a mai menționa decizia controversată de a nu-l elimina pe portarul Dean Henderson.

A revenit la formule mai „normale” pentru ultimele două meciuri din Premier League, cu Bournemouth și Fulham, ambele câștigate pentru a încheia sezonul pe locul 3. Însă la debutul din Cupa Mondială a Cluburilor, a revenit la ofensiva totală: un aparent 4-4-2 devenind, în realitate, un 2-3-5 în posesie, cu Phil Foden, Rico Lewis și Tijjani Reijnders la mijloc, iar în atac Cherki, Doku, Marmoush și Savinho – susținuți de fundașul stânga ofensiv Nico O’Reilly.

10 jucători, 3 locuri

Guardiola a operat schimbări majore și în formula de joc contra celor de la Al Ain, trecând la un 3-1-4-2 în care Matheus Nunes și Rayan Ait-Nouri au jucat excelent ca „wing-backs”. Claudio Echeverri a avut un debut remarcabil alături de un Haaland discret, iar Ilkay Gundogan a urcat frecvent și a marcat de două ori.

Alături de Gundogan, în linia ofensivă a mijlocului, a fost noul căpitan Bernardo Silva. Rayan Cherki și Oscar Bobb au intrat de pe bancă și au înscris, într-un final de meci exploziv, City încercând în zadar să-și îmbunătățească golaverajul față de Juventus.

Pentru ultimul meci din grupă, Guardiola va opta probabil pentru un hibrid între cele două formule, cu Rodri posibil titular pentru prima dată în turneu, după două apariții din postura de rezervă. Antrenorul a fost prudent cu mijlocașul spaniol, aflat în recuperare după o operație la genunchi, dar este clar că Rodri va fi titular de bază sezonul viitor, cel mai probabil în parteneriat cu Reijnders, într-un rol „box-to-box”.

Haaland este titular incontestabil în centrul atacului – atât datorită recordului său de goluri, cât și noului contract pe 10 ani semnat cu clubul. Astfel, rămân 10 jucători care se bat pentru 3 locuri în ofensivă – iar niciunul nu are locul garantat, dată fiind profunzimea lotului.

Foden trebuie să fie o prioritate

Bernardo Silva a avut un sezon slab anul trecut, pierzând din viteză și forță, dar faptul că a fost desemnat căpitan sugerează că Guardiola îl consideră în continuare o piesă importantă. Totuși, cu contractul său care expiră în 2026, este posibil ca portughezul să aibă un rol similar cu cel al lui De Bruyne sezonul trecut – titular în jumătate dintre meciurile din Premier League și rezervă în alte șapte.

Gundogan ar putea avea un statut asemănător, dacă va reuși să obțină prelungirea pentru încă un sezon. Germanul rămâne un jucător valoros contra anumitor adversari și un lider cu experiență, chiar dacă nu va mai fi titular de drept.

Dar Phil Foden ar trebui să joace cât mai mult, pentru a-și recăpăta forma și instinctul de marcator care i-au adus 27 de goluri acum două sezoane și titlul de Jucătorul Anului în Anglia (PFA). Guardiola are o legătură specială cu Foden și nu pare dispus să renunțe la jucătorul pe care l-a numit „cel mai talentat cu care a lucrat vreodată” – și nici nu ar trebui.

Foden nu este doar un simbol al rădăcinilor locale ale lui City într-o eră a globalizării, ci și un fotbalist strălucit când este concentrat, capabil să controleze jocul scurt al echipei, să ajute la dominarea adversarilor și, în același timp, să fie o sursă constantă de goluri.