„FCSB, victoria care nu convinge”

FCSB a câștigat cu emoții la București , 3-2 cu Drita, în turul al treilea preliminar al Europa League. Pe tabelă, cifrele arată bine: campioana României pornește cu un avantaj înaintea returului din Kosovo, dar fotbalul nu se joacă pe hârtie, ci pe teren, iar pe teren roș-albaștrii au arătat mai multe slăbiciuni decât certitudini.

Drita nu este un nume cu greutate în fotbalul european. Nu e un club cu buget de top, nu e obișnuit să joace în grupele competițiilor UEFA și totuși, a reușit să pună FCSB-ului probleme serioase, să marcheze două goluri în deplasare și să lase senzația că, dacă ar fi avut un pic mai multă calitate în fața porții, rezultatul putea fi altul.

Problema e structurală: FCSB are calitate individuală, dar jocul colectiv scârțâie. Se bazează doar pe execuțiile unor jucători precum Bârligea, Cisotti sau Olaru, însă între linii echipa se rupe prea ușor. Linia defensivă e fragilă, iar faza de construcție e previzibilă. Când Drita a avut curajul să urce sus la presing, campioana României a intrat în degringoladă.

Este un scenariu riscant înaintea unui retur în care adversarul nu are nimic de pierdut. În fața propriilor fani, pe un stadion unde atmosfera va fi ostilă, Drita va juca la sacrificiu. Va ataca, va forța, iar FCSB, cu apărarea actuală, nu își permite să creadă că un avantaj de un gol e suficient.

Acest meci nu e doar despre calificare, e și despre imagine. Campioana României nu își poate permite să treacă prin preliminarii cu frâna de mână trasă și cu emoții contra unui adversar modest pe hârtie. FCSB trebuie să demonstreze că este o echipă care merită Europa League, nu doar un nume mare dintr-un campionat mic.

Realitatea e simplă: dacă la Priștina vedem aceeași FCSB vulnerabilă și fără controlul jocului, acest meci retur se poate transforma într-o seară lungă și umilitoare. Dacă vedem o echipă lucidă, organizată și capabilă să lovească decisiv, atunci drumul spre grupe poate continua fără drame inutile.

Victoria din tur e doar un pas. Jocul, însă, trebuie să crească. Altfel, emoțiile din final pot deveni regrete.