Fotbal International
Hagi trimite la luptă o Românie făcută să nu cedeze! Forță, kilometri și curaj cu Bosnia. Stanciu, creierul unei echipe care poate mușca din adversar
Nu este un „11” spectaculos prin nume și nici o formulă pe care România a avut timp să o rodeze. Este însă o echipă construită cu o idee foarte clară, să poată duce lupta fizică împotriva Bosniei, să alerge, să câștige dueluri și să nu facă niciun pas înapoi. Gheorghe Hagi schimbă masiv după 1-2 cu Suedia și își asumă un pariu curajos. Pentru prima dată, acești 11 jucători vor porni împreună la drum. Tocmai de aceea au nevoie de încredere.
Privită om cu om, formula aleasă de Hagi începe să-și dezvăluie logica. Coubiș, Burcă, Matei Ilie și Lisav Eissat formează o apărare construită înainte de toate pentru contact. Sunt jucători puternici, agresivi în sensul fotbalistic al cuvântului, capabili să intre în duel și fără teama de a pune piciorul acolo unde doare. Împotriva unei echipe bosniace care poate transforma partida într-o confruntare fizică, România răspunde cu aceeași monedă. Nu vom avea probabil o seară în care să fie suficient să jucăm frumos. Va trebui să câștigăm mingi a doua, să împingem adversarul, să rezistăm la contact și să nu cedăm centimetri. Iar Hagi pare să fi ales exact oamenii pentru asta.
Screciu și Olaru, motoarele. Dragomir trebuie să alerge până nu mai poate
Aceeași idee continuă la mijloc. Vladimir Screciu și Darius Olaru sunt doi fotbaliști cărora nu trebuie să le explici ce înseamnă un duel. Pot presa, pot recupera și pot duce intensitatea meciului într-o zonă inconfortabilă pentru adversar.
Lângă ei apare Vlad Dragomir, poate una dintre cele mai interesante alegeri ale selecționerului. Nu trebuie să fie omul care face totul spectaculos. În această construcție, disponibilitatea sa mare la efort poate deveni esențială. România are nevoie de kilometri, de acoperirea spațiilor și de jucători capabili să participe la ambele faze.
Screciu, Olaru și Dragomir trebuie să transforme centrul terenului într-un loc în care Bosnia să nu se simtă niciodată confortabil. Să alergăm. Să presăm. Să recuperăm. Și, atunci când recuperăm, să avem imediat o soluție. Iar aici intră în scenă Nicolae Stanciu.
Stanciu trebuie să fie creierul
Dacă în jurul său Hagi a pus mușchi, plămâni și agresivitate, lui Stanciu îi revine partea fină a construcției. El trebuie să fie creierul acestei Românii.
Prima pasă după recuperare, schimbarea direcției, mingea filtrantă, faza fixă, momentul în care ritmul trebuie accelerat sau, dimpotrivă, liniștit. Stanciu primește libertatea de a gândi jocul unei echipe în care ceilalți trebuie să-i ofere spațiul și mingile pentru a o face. Este o responsabilitate mare, dar tocmai pentru asemenea seri experiența lui poate conta enorm.
Mihăilă și Bîrligea: viteză, forță și atac direct
În față, Hagi nu caută posesie sterilă. Valentin Mihăilă poate ataca spațiul și poate împinge apărarea bosniacă spre propria poartă prin viteză. Iar lângă el vine Daniel Bîrligea, poate imaginea cea mai fidelă a tipului de meci pe care pare să-l pregătească selecționerul.
Bîrligea are viteză, dar mai ales forță. Poate intra în contact cu fundașii, poate proteja mingea, poate ataca poarta și poate transforma fiecare balon lung într-un duel. Bosnia are fundași puternici? Atunci România trimite în fața lor un atacant căruia duelurile nu-i displac. Nu este o echipă construită să admire adversarul. Este una construită să se ia la trântă cu el.
Există însă un mare semn de întrebare
Această formulă nu a mai jucat împreună. Automatismele nu pot apărea într-o seară, iar schimbările făcute de Hagi implică un risc evident. Vor exista probabil pase greșite, sincronizări imperfecte și momente în care jucătorii vor trebui să rezolve situațiile mai degrabă prin instinct decât prin relații de joc consolidate. Dar tocmai aici începe pariul selecționerului.
Hagi a spus că vrea să cunoască întregul lot, că această perioadă trebuie folosită pentru a vedea cine poate duce România mai departe și că echipa trebuie să capete mai mult curaj. Nu poți cere schimbare și, în același timp, să te temi de fiecare schimbare. A ales. Și-a asumat. Acum urmează terenul.
Arena va fi goală. România trebuie să facă zgomot pe teren
Există și imaginea stranie a acestei seri: Arena Națională fără spectatori. Nu vor exista tribunele care să împingă echipa după o recuperare, acel vuiet care însoțește un contraatac sau presiunea publicului atunci când adversarul începe să clatine. Energia trebuie produsă de cei 11.
De Coubiș când intră într-un duel. De Burcă atunci când comandă apărarea. De Ilie și Eissat când trebuie să câștige contactul. De Screciu, Olaru și Dragomir prin fiecare metru alergat. De Stanciu când ridică privirea și vede pasa înaintea tuturor. De Mihăilă când pornește în spațiu. De Bîrligea când intră între fundașii bosniaci și refuză să cedeze mingea.
Nu știm dacă formula lui Hagi va funcționa. Nimeni nu poate ști înaintea primului fluier. Dar îi putem înțelege logica.
Este o Românie cu forță. Cu picioare pentru alergat. Cu jucători care acceptă duelul. Cu Stanciu pentru luciditate și cu doi oameni în față capabili să atace direct poarta. Și, poate cel mai important, este o echipă pe care Hagi și-o asumă.