Iranul, Mondialul și scenariul imposibil: cea mai tensionată campanie din istoria Cupei Mondiale

Privind înapoi, prin aproape un secol de istorie a Cupei Mondiale, puține episoade par astăzi la fel de încărcate simbolic precum participarea unor națiuni aflate în război. Argentina a jucat la Mondialul din 1982 în plin conflict al Insulelor Falkland, iar Irakul a fost prezent la turneul din 1986 în timp ce se afla în mijlocul unui război devastator cu Iranul.

Au fost contexte grele, tensionate, cu ecouri care au depășit cu mult granițele fotbalului. Dar ceea ce se întâmplă acum, la Cupa Mondială din 2026, are o încărcătură aparte. Pentru prima dată în istoria turneului masculin, o națională calificată se află într-un conflict direct cu una dintre țările gazdă sau co-gazdă.

Este o situație fără precedent. Un scenariu aproape suprarealist, în care lozinca atât de des repetată de FIFA — „fotbalul unește lumea” — pare mai fragilă ca oricând.

Dincolo de prețurile uriașe ale biletelor, controversele legate de vize, regulile discutabile impuse spectatorilor sau pauzele de hidratare transformate uneori în instrumente comerciale, participarea Iranului la acest Mondial este elementul care face ca ediția din 2026 să fie cu adevărat diferită.

Contextul geopolitic este apăsător. Iranul ajunge la turneu într-un climat tensionat, într-un moment în care relațiile internaționale sunt marcate de amenințări, negocieri fragile și un armistițiu care trebuie confirmat și prelungit. Chiar dacă există semnale privind un posibil acord de încetare a conflictului, incertitudinea rămâne uriașă.

În acest decor încărcat, naționala Iranului a călătorit la Los Angeles pentru meciul cu Noua Zeelandă, echipa cu cel mai slab clasament FIFA dintre participantele la turneu. Vizele au fost acordate târziu, permițând lotului să intre pe teritoriul Statelor Unite înaintea partidei, pentru obligațiile media și eventualul antrenament oficial.

Iranienii au ales, însă, să nu se antreneze pe stadion. Au preferat doar o plimbare prin impunătoarea arenă SoFi, un stadion de 70.000 de locuri care, datorită puternicei comunități iraniene din Los Angeles (oraș supranumit uneori „Tehrangeles”), ar putea fi dominat de suporteri persani.

Totuși, delegația Iranului a sosit incompletă. Unsprezece membri ai staffului nu au primit viză pentru Statele Unite, în ciuda apelurilor depuse. Alte patru persoane din delegație au câștigat apelurile după ce, inițial, 15 cereri fuseseră respinse.

În această atmosferă apăsătoare, căpitanul și cel mai important jucător al Iranului, atacantul Mehdi Taremi, a vorbit într-o sală de presă plină la SoFi Stadium.

„Am simțit tensiunea încă din primul moment în care am ajuns la această Cupă Mondială. La orice turneu, atunci când există tensiune, nu mai trăiești aceeași experiență frumoasă despre care vorbim mereu, cu pace și bucurie.

Știu că nu am fost singurii. Mai multe țări au avut probleme cu vizele și schimbări legate de cantonamente. Înainte să ajungem aici, sentimentul acela pe care oamenii îl au de obicei înaintea Cupei Mondiale, acea nerăbdare, parcă nu a mai fost la fel de puternic de această dată”, a spus Taremi.

Iranul ar fi trebuit inițial să își stabilească baza la Tucson, în Arizona, dar a ales Mexicul din motive evidente. Vizele americane obligă echipa să părăsească imediat Statele Unite după fiecare meci. Iranul va mai juca la Los Angeles, apoi va disputa ultimul meci din grupă la Seattle.

În plus, federația iraniană susține că unii suporteri ai naționalei au rămas fără bilete chiar în ultimul moment, o situație care a amplificat și mai mult tensiunea.

„Acest tip de presiune afectează bucuria fotbalului și mesajul FIFA, dar și mesajul oamenilor noștri, acela că fotbalul aduce pace. Simt că această Cupă Mondială ar fi putut oferi o atmosferă mai bună decât cea pe care o avem acum. Sper ca, în viitor, lucrurile să fie mai bune pentru toți fanii, indiferent ce echipă susțin”, a mai declarat Taremi.

Atmosfera din jurul stadionului din Inglewood se anunță intensă și potențial imprevizibilă. Mulți iranieni sunt mândri și patrioți, dar o parte dintre ei privesc echipa națională ca pe un simbol al actualului regim de la Teheran. La fel ca la Mondialul din Qatar, este posibil ca unii suporteri să încerce să introducă pe stadion steagul Iranului de dinaintea revoluției, ca formă de protest. Regulamentele FIFA interzic, însă, astfel de manifestări în arenă.

Protestatari iraniano-americani s-au adunat deja în Inglewood, unii purtând șepci cu mesajul „Make Iran Great Again”. Un banner afișat de aceștia transmitea că echipa Republicii Islamice nu îi reprezintă pe oamenii Iranului. Mulți dintre protestatari îl susțin pe Reza Pahlavi, fiul exilat al fostului șah, și revenirea monarhiei în țara lor.

În interiorul stadionului, protestele ar putea lua forma huiduielilor la imnul național sau a întoarcerii cu spatele către echipă înaintea startului partidei. Situația devine și mai complicată după ce selecționerul Amir Ghalenoei ar fi primit indicații să oprească meciul dacă apar steaguri pre-revoluționare sau scandări negative.

FIFA ar fi fost informată despre aceste intenții. Ministrul sportului din Iran, Ahmad Donyamali, a subliniat că Ghalenoei va fi responsabil pentru oprirea partidei în astfel de condiții. Totuși, regulamentul FIFA prevede clar că doar arbitrul poate decide întreruperea unui meci.

Pe teren, Iranul pornește favorit. Naționala asiatică este clasată pe locul 20 mondial, în timp ce Noua Zeelandă se află abia pe poziția 85. Chiar și fără Sardar Azmoun, supranumit cândva „Messi al Iranului” și exclus, potrivit relatărilor, din motive legate de loialitatea față de țară, iranienii au argumente fotbalistice solide.

Într-o grupă cu Belgia și Egipt, Iranul are motive să spere la calificarea în faza eliminatorie. Iar aici apare posibilitatea cu adevărat incredibilă: dacă Iranul termină pe locul al doilea în grupa sa, iar Statele Unite încheie tot pe locul secund în Grupa D, cele două echipe se pot întâlni la Dallas, pe 3 iulie, cu o zi înainte de Ziua Independenței Americii.

Iran și Statele Unite s-au întâlnit și la Mondialul din Qatar, unde americanii au câștigat cu 1-0. În 1998, la turneul final din Franța, Iranul s-a impus cu 2-1 într-un meci numit atunci „mama tuturor meciurilor”.

Dar o reeditare a acestei confruntări în 2026, după toate tensiunile, controversele și amenințările care au înconjurat turneul, ar fi, fără îndoială, cel mai suprarealist duel din istoria Cupei Mondiale, iar Iranul trăiește deja, înainte chiar ca mingea să se rostogolească serios, una dintre cele mai periculoase și tensionate participări pe care le-a cunoscut vreodată fotbalul mondial.