Julián Alvarez, fluierat din nou de fanii lui Atlético. Simeone a refuzat să comenteze situația argentinianului

Atmosfera din jurul lui Julián Alvarez devine tot mai apăsătoare la Atlético Madrid. Atacantul argentinian a fost din nou fluierat de o parte dintre propriii suporteri, iar Diego Simeone a închis abrupt subiectul după înfrângerea cu 0-3 de la Bilbao.

Atlético spera ca victoria pe San Mamés să o ducă peste Real Madrid în clasamentul din La Liga. A plecat însă fără puncte, după o prestație mult sub așteptări. Iar într-o seară în care aproape nimic nu a funcționat, o parte dintre suporteri și-au găsit din nou ținta, Julián Alvarez.

Alvarez, din nou fluierat

Intrat pe parcursul partidei, argentinianul a fost întâmpinat cu fluierături de o parte a fanilor lui Atlético aflați în deplasare. După meci, Simeone a fost întrebat și despre faptul că Alvarez nu a fost văzut efectuând exercițiile de revenire alături de colegii săi.

Răspunsul antrenorului a venit scurt: „Chiar mă întrebați asta? Nu am nimic de spus.”

Și poate că tăcerea lui Simeone spune, fără să vrea, destul.

Poți schimba stadionul. ADN-ul se renovează mai greu

Atlético s-a modernizat splendid. Are stadion nou, venituri mai mari, ambiții europene și fotbaliști pe care altădată îi privea mai degrabă de la distanță. A schimbat decorul, mobilierul și pretențiile.

Doar că modernizarea unui club nu vine obligatoriu și cu actualizarea reflexelor. Mai rămâne, din când în când, câte ceva din vechiul Atlético, asprimea ridicată la rang de virtute, suspiciunea față de vedetă și acel soi de exigență care, dacă nu e atent supravegheată, sfârșește prin a semăna izbitor cu ingratitudinea. Poți pune marmură la intrare. Poți aprinde mii de leduri. Poți cumpăra campioni mondiali.

Memoria, din păcate, nu se achiziționează în mercato. Iar aici începe problema. Julián Alvarez poate juca prost. Poate fi criticat. Poate fi schimbat. Nimeni nu primește imunitate pentru serviciile trecute. Dar există o distanță considerabilă între exigență și fluierarea repetată a unui fotbalist care ți-a oferit goluri, victorii și suficiente seri frumoase încât să merite măcar prezumția de recunoștință.

Atlético are dreptul să-i ceară mai mult lui Alvarez. Suporterii au dreptul să fie nemulțumiți. Dar un club care aspiră să stea permanent la masa celor foarte mari trebuie să învețe și ceva ce nu apare în clasamentele UEFA: cum să-și trateze oamenii atunci când aceștia nu mai sunt eroi în fiecare weekend.

Fiindcă poți construi un stadion într-un timp relativ scurt. Poți cumpăra un lot într-o vară. Poți schimba imaginea unui club în câțiva ani. Eleganța, însă, are prostul obicei de a nu putea fi cumpărată.