Kane ține Anglia în viață, dar semnalele de alarmă urlă: Pickford, flancul drept și un joc fără busolă timp de 70 de minute

Anglia este în optimile Cupei Mondiale 2026, dar calificarea obținută în fața RD Congo, scor 2-1, nu poate fi ambalată într-o poveste simplă despre caracter și revenire. Da, Harry Kane a salvat din nou onoarea naționalei. Da, Anthony Gordon a schimbat ritmul de pe bancă. Dar până în minutul 70, echipa lui Thomas Tuchel a arătat îngrijorător, lentă, previzibilă, vulnerabilă și lipsită de claritate în momentele în care ar fi trebuit să controleze autoritar partida.

RD Congo merită toate felicitările. A venit la Atlanta fără complexe, a lovit repede și a jucat cu o disciplină admirabilă. Brian Cipenga a deschis scorul în minutul 7, iar „Leoparzii” au simțit imediat că pot transforma seara într-un coșmar englez. Nu au fost o echipă venită doar să se apere. Au alergat, au închis culoarele, au atacat spațiile libere și au avut curajul unei naționale care și-a câștigat respectul la acest Mondial.

Golul congolezilor însă spune multe și despre problemele Angliei. Cipenga a finalizat la colțul scurt, zona despre care în fotbal se spune, fără prea multe nuanțe, că este colțul portarului. Jordan Pickford trebuia să arate mai bine la acea fază. Mult mai bine. Un portar al unei pretendente la titlul mondial nu poate oferi adversarului senzația că primul șut serios poate deveni gol.

Pickford are experiență, are reflexe și a avut momente mari în tricoul Angliei, dar realitatea dură este că, în acest moment, nu oferă acea siguranță pe care o cere o echipă care visează să cucerească lumea. În meciurile eliminatorii, portarul trebuie să fie fundația psihologică a echipei. Să liniștească apărarea, să închidă unghiurile, să taie elanul adversarului. Contra RD Congo, exact această liniște a lipsit.

La fel de apăsătoare rămâne problema flancului drept. Djed Spence a avut o seară grea, prins de mai multe ori între poziționare și reacție, iar absența lui Reece James devine tot mai importantă pentru Tuchel. Anglia are nevoie disperată de stabilitate în acea zonă. Fără James, partea dreaptă arată improvizată, vulnerabilă și expusă în fața unor adversari care știu să atace direct.

Până aproape de ultimul sfert de oră, Anglia a avut posesie, dar prea puține idei. A mutat mingea mult, dar a rănit rar. A încercat să construiască, dar de multe ori a făcut-o fără viteză, fără surpriză și fără agresivitate în ultimii 30 de metri. RD Congo a fost compactă, iar englezii au părut blocați în propriile ezitări.

Lionel Mpasi-Nzau a avut o prestație excelentă în poarta congolezilor, ținându-și echipa în avantaj până în minutul 75. A apărat inspirat, a transmis calm și a fost unul dintre oamenii care au făcut ca Anglia să tremure serios. În multe momente, contrastul dintre siguranța lui și nesiguranța transmisă de Pickford a fost greu de ignorat.

Apoi a apărut Harry Kane. Căpitanul Angliei a făcut ceea ce fac marii atacanți atunci când echipele lor se pierd în confuzie, a rămas lucid, a egalat în minutul 75, cu o lovitură de cap după centrarea lui Anthony Gordon, apoi a lovit din nou în minutul 86, cu o execuție puternică, rece, de atacant care nu tremură când presiunea devine sufocantă. Kane a ajuns la cinci goluri la acest turneu și continuă să fie diferența dintre o Anglie încă vie și o Anglie care putea pleca acasă rușinată.

Meritul lui Tuchel este că a schimbat bine. Intrarea lui Gordon a modificat dinamica jocului, iar cele două pase decisive ale sale au întors complet seara. Dar schimbările reușite nu trebuie să șteargă imaginea unei echipe care a avut nevoie de 70 de minute pentru a găsi o soluție reală împotriva unui adversar curajos, dar inferior ca valoare individuală.

Anglia merge mai departe și va întâlni Mexicul pe Estadio Azteca, într-un decor care nu iartă fragilitatea. Acolo, atmosfera va fi incendiară, presiunea uriașă, iar greșelile defensive vor costa mult mai scump. Mexicul are ritm, încredere, public și o energie care poate sufoca orice echipă nesigură.

Dacă Anglia vrea cu adevărat titlul mondial, trebuie să rezolve urgent ceea ce acest meci a arătat fără milă, că are nevoie de mai multă siguranță în poartă, de Reece James recuperat pentru liniștea flancului drept și de un joc ofensiv mai limpede înainte ca totul să depindă din nou de Harry Kane.

Pentru moment, Kane a salvat Anglia, dar dacă Anglia nu se salvează singură până la meciul cu Mexic, Azteca poate deveni locul în care visul mondial se transformă într-o altă mare dezamăgire.