La Scaloneta merge mai departe, însă problemele ies la suprafață înainte de optimi

1. Argentina și-a atins obiectivul: s-a calificat în optimile de finală, unde o așteaptă Egiptul. Totuși, modul în care a obținut această calificare ridică numeroase semne de întrebare. Campioana mondială a suferit mult mai mult decât era de așteptat, în mare parte din cauza propriilor greșeli. Spre deosebire de Franța sau Spania, care și-au impus clar superioritatea în meciurile lor, Argentina nu a reușit să transmită aceeași autoritate. Iar prețul calificării ar putea fi unul foarte mare, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional, mai ales că fazele eliminatorii abia încep.

2. Defensiva continuă să fie un motiv de îngrijorare. Echipa a arătat din nou lipsă de consistență în apărare, retragerile au fost dezorganizate, iar duelurile individuale au fost câștigate cu dificultate. Problemele care au existat și la Cupa Mondială din Qatar par să persiste: Argentina întâmpină dificultăți în a închide meciurile și în a gestiona avantajele de pe tabelă. Dacă aceste aspecte nu sunt corectate rapid, drumul spre fazele finale va deveni extrem de complicat.

3. Scăderea de ritm din repriza secundă a fost alarmantă. Este un aspect care ar putea costa enorm în duelul cu Egiptul sau împotriva oricărui adversar din fazele următoare. Argentina are tendința de a încetini excesiv jocul, circulând mingea lateral și înapoi, ceea ce o deconectează de ritmul partidei. Paradoxal, golul egalizator al Capului Verde a fost cel care a trezit echipa din această stare de pasivitate.

4.Cristian „Cuti” Romero și Lisandro Martínez au fost cei mai buni oameni ai Argentinei. Ambii fundași centrali au marcat și au avut o contribuție importantă la construcția jocului încă din propria jumătate. La fel ca fundașii Spaniei, Pau Cubarsí și Aymeric Laporte, în partida cu Suedia, cei doi au urcat constant liniile, au câștigat duelurile în avans și au împins echipa foarte sus în teren. Singura umbră asupra prestației lui Lisandro Martínez rămâne faza primului gol marcat de Capul Verde, unde putea interveni mai bine. Per total însă, evoluția sa a fost una excelentă.5.

Este un detaliu care merită remarcat: două dintre cele trei goluri ale Argentinei au fost înscrise de cei doi fundași centrali. În același timp, Lionel Messi a ajuns la șapte dintre cele unsprezece goluri marcate de Argentina la această Cupă Mondială. Pentru echilibru și pentru perspectivele echipei, ar fi important ca și ceilalți jucători ofensivi să contribuie mai mult la capitolul goluri.

6. Lautaro Martínez continuă să traverseze o perioadă complicată în tricoul naționalei. Dacă la Inter este unul dintre cei mai prolifici atacanți din Europa, în echipa Argentinei îi este mult mai greu să își regăsească instinctul de golgheter. Întrebarea este dacă traversează doar o perioadă de lipsă de eficiență sau dacă noul său rol, mai retras în teren, îl îndepărtează de zona în care este cel mai periculos. La Inter pornește deseori din spatele fazei și atacă spațiile, lucru care în prezent se întâmplă mult mai rar la națională

7.Alexis Mac Allister pare să fi pierdut din influența pe care o avea în construcția jocului. Evoluând acum într-un rol mai fix de mijlocaș defensiv, în timp ce Enzo Fernández acționează mai aproape de Messi și Lautaro, echilibrul din linia mediană pare afectat. Argentina a arătat mai bine atunci când Mac Allister și Enzo își alternau pozițiile și responsabilitățile. Nu este exclus ca Leandro Paredes să câștige în perioada următoare postul de titular. În partea finală a meciului, când Mac Allister a evoluat mai mult în banda dreaptă a liniei de mijloc, prestația sa s-a îmbunătățit vizibil și a ajuns mai des în apropierea careului advers.