Fotbal International
Mario Jardel, golgheterul care a cucerit Europa, dar a fost la un pas să-și piardă viața. Povestea unei căderi și a unei reveniri
Două Ghete de Aur, sute de goluri și un vis neîmplinit. Mario Jardel, unul dintre cei mai prolifici atacanți ai generației sale, vorbește despre depresie, dependență și drumul dificil spre recuperare.
Într-un interviu acordat publicației italiene La Gazzetta dello Sport, relatat și de Sport Mediaset, Mario Jardel rememorează perioada în care a trecut de la gloria fotbalistică la o criză personală care aproape l-a costat viața. Brazilianul, astăzi în vârstă de 53 de ani, povestește cu luciditate despre o carieră extraordinară și despre greșelile care i-au schimbat destinul.
La sfârșitul anilor ’90, Jardel era definiția atacantului de care fundașii se temeau. Nu avea nevoie de driblinguri elaborate sau de execuții spectaculoase. Îi trebuia o minge în careu și, de cele mai multe ori, tabela se modifica.
La Porto a marcat 168 de goluri în 175 de partide, iar înaintea Mondialului din 2002 înscrisese de 55 de ori în 42 de meciuri pentru Sporting Lisabona. Câștigase două Ghete de Aur și se considera printre cei mai buni atacanți ai lumii. Totuși, Luiz Felipe Scolari nu l-a convocat pentru Cupa Mondială din Coreea de Sud și Japonia. Brazilia a cucerit trofeul. Jardel a rămas acasă, cu o întrebare care îl urmărește și astăzi: de ce?
O dezamăgire care a deschis o prăpastie
„Nimeni nu mi-a explicat vreodată de ce nu am fost convocat. Merităm măcar o șansă”, mărturisește fostul atacant.
Dezamăgirea sportivă s-a suprapus peste probleme familiale. Au urmat depresia, consumul excesiv de alcool și, în 2003, cocaina. Jardel povestește că a rămas odată treaz o săptămână întreagă, iar ulterior a suferit o supradoză. Un prieten aflat lângă el i-a salvat viața. A fost momentul în care a înțeles cât de departe ajunsese.
Ancona, un ultim pariu pierdut
În ianuarie 2004, prin intermediul unor contacte ale lui Jorge Mendes, brazilianul a ajuns la Ancona. Clubul italian traversa un sezon dezastruos, încheiat cu numai 13 puncte în 34 de partide și urmat de faliment. Jardel a evoluat în doar trei meciuri și susține că nu și-a primit salariul timp de șase luni.
Nici relația cu suporterii nu a început fericit. La prezentarea sa, înaintea unui meci cu Perugia, a salutat din greșeală galeria adversă, confundând culorile celor două echipe. Kilogramele în plus i-au adus apoi porecla ironică „Lardel”. În spatele episodului aproape comic se afla însă un fotbalist care nu reușea să-și recapete echilibrul.
O a doua viață, departe de gazon
Recuperarea a însemnat luni de tratament și consiliere psihiatrică. Jardel vorbește cu recunoștință despre Sandra, cea de-a doua soție, care l-a sprijinit să își reconstruiască viața.
Astăzi locuiește la Fortaleza, unde activează ca antreprenor, cu investiții în magazine și proprietăți imobiliare. Copiilor săi le vorbește deschis despre importanța de a cere ajutor atunci când treci prin momente dificile.
În fotbalul actual se regăsește în Erling Haaland. Iar dintre amintirile carierei păstrează și cele patru goluri marcate împotriva Milanului în competițiile europene, precum și interesul pe care, spune el, l-ar fi manifestat Silvio Berlusconi pentru transferul său. Dar cea mai importantă lecție nu vine din perioada marilor succese.
Întrebat ce i-ar spune lui Mario Jardel de acum 25 de ani, fostul atacant răspunde simplu: „Să-și folosească mai mult mintea și mai puțin instinctul”.