Fotbal International
Messi, Ronaldo și Benzema au câștigat Balonul de Aur. Dar cine are curajul să voteze împotriva favoriților?
În fotbalul românesc, unde o decizie de arbitraj poate împărți o țară în două, iar o selecție la echipa națională provoacă dezbateri interminabile, povestea unor jurnaliști care au refuzat să voteze pentru Lionel Messi, Cristiano Ronaldo sau Karim Benzema merită privită cu atenție. Pentru că Balonul de Aur ridică o întrebare valabilă și la București, și la Madrid, și la Buenos Aires: cât de liber mai ești să ai o opinie diferită de a majorității?
În 2023, Lionel Messi primea al optulea Balon de Aur, după triumful Argentinei la Cupa Mondială. Numai cinci dintre cei 92 de jurnaliști participanți la vot nu îl așezaseră pe primul loc. Elvețianul Christophe Cerf nu i-a acordat nici măcar un punct.
Nu i-a contestat talentul. A considerat însă că anumite gesturi ale argentinianului împotriva Olandei, la Mondial, nu corespundeau valorilor pe care ar trebui să le reprezinte câștigătorul.
„Unii vor spune că am exagerat, dar așa sunt eu”, a explicat Cerf într-un reportaj publicat de cotidianul spaniol AS.
Portughezul Joaquim Sita a privit lucrurile altfel. Pentru el, performanța individuală trebuia să cântărească mai mult decât trofeele colective. Tocmai de aceea nu l-a pus pe Messi pe primul loc la ultimele cinci Baloane de Aur câștigate de argentinian, deși în trecut îl preferase inclusiv lui Cristiano Ronaldo.
În 2016, când Ronaldo cucerea trofeul cu un avans record de 429 de puncte, jurnalistul andorran Víctor Duaso îl vota tot pe Messi. Patru oameni au mers împotriva curentului și în 2022, anul lui Karim Benzema. Printre preferințele lor s-au numărat Mohamed Salah, Kevin De Bruyne și Sadio Mané.
Senegalezul Idrissa Sané a explicat că votul pentru Mané recompensa contribuția acestuia la câștigarea Cupei Africii și evoluțiile de la Liverpool. Era, în același timp, o pledoarie pentru recunoașterea fotbalului african.
De la Hagi la Messi: cât valorează, de fapt, un vot?
Pentru cititorul român, discuția are o rezonanță aparte. Gheorghe Hagi a terminat pe locul al patrulea în clasamentul Balonului de Aur din 1994, după un Campionat Mondial în care România a ajuns până în sferturile de finală.
Hagi rămâne un exemplu potrivit pentru o întrebare care revine la fiecare ediție, unde trebuie să câștige fotbalistul cu cele mai multe trofee, cel cu cele mai spectaculoase cifre sau cel care a influențat cel mai mult jocul echipei sale?
Nu există un răspuns unanim acceptat. Iar tocmai această diferență de criterii explică de ce votul unui jurnalist nu ar trebui transformat într-un concurs de popularitate.
Cerf povestește că obișnuia să plece în vacanță și să-și închidă telefonul în perioada decernării premiului. La întoarcere găsea mesaje de felicitare pentru independență, dar și critici vehemente.
Duaso a trăit experiențe asemănătoare. În opinia sa, interesul excesiv pentru identitatea votantului ajunge să umbrească discuția despre fotbal.
România cunoaște bine acest reflex. În jurul premiilor individuale, al echipei naționale sau al celor mai buni jucători din SuperLiga, opiniile diferite sunt adesea întâmpinate cu suspiciune înainte de a fi ascultate argumentele.
Balonul de Aur nu este un verdict științific. Este rezultatul unor evaluări jurnalistice, iar valoarea lui depinde și de libertatea celor care votează.