Omul din umbră care îl face pe Mbappe să strălucească: controversatul Rabiot, piesa grea din mecanismul Franței

Adrien Rabiot nu a fost niciodată un fotbalist ușor de iubit de publicul neutru. Talentul său, constanța și utilitatea din teren au fost adesea umbrite de episoade tensionate, de conflicte incomode și de acea capacitate aproape inexplicabilă de a-i irita pe antrenori, cluburi, coechipieri și adversari deopotrivă.

Și totuși, dacă Franța vrea să ajungă la a treia finală mondială consecutivă, o performanță fără precedent, și să smulgă trofeul din mâinile Argentinei, Didier Deschamps are nevoie ca mijlocașul său atât de criticat să continue această cursă parcă nesfârșită de a demonstra că scepticii s-au înșelat.

Rabiot a parcurs un drum lung de la momentul de acum opt ani, când i-a trimis un e-mail lui Deschamps pentru a-l anunța că nu acceptă un loc pe lista de rezerve pentru Mondialul din 2018, turneu pe care „Les Bleus” aveau să-l câștige. La scurt timp după aceea, a fost îndepărtat de Paris Saint-Germain, într-un conflict în care mama și agenta sa, Veronique, a avut un rol extrem de vizibil.

Dar la Juventus, Rabiot a început să se maturizeze. Andrea Pirlo, fostul mare maestru al mijlocului și antrenor al torinezilor pentru o perioadă, l-a numit un mijlocaș „complet”, capabil să îmbine partea tehnică și cea fizică a jocului. Un compliment important, venit de la unul dintre cei mai eleganți interpreți ai fotbalului tehnic.

Treptat, Rabiot și-a recâștigat locul în naționala Franței. În Qatar, a devenit o piesă esențială în drumul către una dintre cele mai spectaculoase finale de Campionat Mondial din istorie, chiar dacă a ratat semifinala cu Maroc din cauza unei probleme medicale.

Astăzi, Rabiot este unul dintre oamenii de încredere ai lui Deschamps. Un fotbalist care face munca grea fără prea mult zgomot, dar cu o eficiență remarcabilă. Este, de asemenea, un jucător vizibil mai apreciat de actualii colegi decât de unii dintre cei întâlniți în trecut, inclusiv de fostul său coechipier de la Marseille, Jonathan Rowe, cu care a avut un conflict în vestiar, episod care a dus la plecarea ambilor jucători.

„Un tip cu o reziliență incredibilă”, spunea Kylian Mbappe despre Rabiot înaintea turneului. „Indiferent ce se spune despre el sau ce i se întâmplă, el este mereu acolo. A trecut prin furtuni și vijelii, iar când te uiți la cariera lui, CV-ul vorbește de la sine.”

Din acel CV lipsește încă un Campionat Mondial. Dar dacă Mbappe vrea să câștige al doilea titlu suprem al carierei, starul Franței știe foarte bine cât de mult va conta prezența discretă, dar fundamentală, a lui Rabiot în spatele liniei ofensive.

Poate nu neapărat în meciul cu Irak, de luni seară, la Philadelphia, dar începând cu duelul decisiv din grupă contra Norvegiei și, mai ales, odată cu fazele eliminatorii, va deveni tot mai clar că această versiune a Franței înseamnă mult mai mult decât spectacolul celor patru oameni din atac.

Pentru toate criticile aduse filozofiei uneori greu de definit a lui Deschamps, selecționerul Franței a privit mereu echilibrul drept fundamentul oricărui plan de joc. Tocmai de aceea, într-un sistem cu atât de mult lux ofensiv, presiunea pe Rabiot și Aurelien Tchouameni de a aduce control în spatele haosului este mai mare ca niciodată.

„Împreună cu Aurelien, trebuie să menținem acest echilibru”, explica Rabiot înaintea turneului. „Antrenorul nu ne limitează, dar în acest sistem trebuie să găsim ajustările potrivite alături de cei patru jucători ofensivi capabili să facă diferența.”

Primele semne sunt încurajatoare. Pasa lui Rabiot pentru Bradley Barcola, la al doilea gol al Franței contra Senegalului, a fost superbă, una dintre cele mai frumoase assisturi ale turneului până acum. În același timp, mijlocașul francez a bifat și obișnuita doză de muncă invizibilă, într-un meci cu un adversar mobil, capabil să pună probleme multor echipe.

Există o eleganță în jocul lui Rabiot care a fost adesea ignorată, poate tocmai pentru că percepția generală l-a redus la imaginea unui simplu muncitor al mijlocului. Este o interpretare nedreaptă, amplificată și de faptul că împarte terenul cu unii dintre cei mai spectaculoși atacanți ai fotbalului mondial.

Forța sa fizică face uneori ca latura tehnică să fie trecută cu vederea. Dar într-o echipă în care un atacant central foarte talentat a fost criticat pentru lipsa de implicare fără minge, ceilalți trebuie să compenseze prin disciplină, alergare și sacrificiu. Iar Deschamps știe că, în Rabiot, are un jucător pe care se poate baza fără ezitare, care va continua să alerge, să lupte, să acopere spații și să încerce, chiar dacă prezența lui în primul 11 pare condamnată să fie mereu contestată.