Poți câștiga Balonul de Aur fără să cucerești Campionatul Mondial? Istoria spune că da

Câștigarea Campionatului Mondial reprezintă, de cele mai multe ori, un argument decisiv în lupta pentru Balonul de Aur. Totuși, istoria fotbalului a demonstrat că triumful suprem la nivel de echipe naționale nu este întotdeauna o condiție obligatorie pentru obținerea celui mai prestigios trofeu individual.

Potrivit publicației franceze L’Équipe, de la modificarea criteriilor de eligibilitate din 1995, doar trei jucători au reușit să câștige Balonul de Aur într-un an de Campionat Mondial fără a ridica și trofeul mondial: Lionel Messi, Cristiano Ronaldo și Luka Modrić. Există însă și un precedent celebru dinaintea acestei reforme.

Johan Cruyff, primul care a sfidat logica

Înainte de extinderea criteriilor de vot, Johan Cruyff era singurul fotbalist european care reușise să câștige Balonul de Aur într-un an în care o altă națională a devenit campioană mondială.

În 1974, Germania de Vest a cucerit al doilea său titlu mondial, la două decenii după „Miracolul de la Berna”. Cu toate acestea, voturile pentru jucătorii germani s-au împărțit între Franz Beckenbauer, Paul Breitner și Gerd Müller.

De această situație a profitat Johan Cruyff, liderul naționalei Olandei și simbolul „fotbalului total” implementat de Rinus Michels. După transferul la Barcelona și un an extraordinar atât la club, cât și la echipa națională, olandezul a cucerit al treilea Balon de Aur din carieră.

Messi, câștigător în anul triumfului Spaniei

În 2010, Spania a devenit pentru prima dată campioană mondială, la doar doi ani după câștigarea Campionatului European. Generația de aur a „Furiei Roja”, construită în jurul lui Xavi și Andrés Iniesta, a dominat fotbalul internațional prin stilul său colectiv și posesia aproape perfectă. Cu toate acestea, voturile pentru jucătorii spanioli s-au dispersat între mai multe nume importante, iar Lionel Messi a profitat de această împărțire, câștigând al doilea Balon de Aur consecutiv, deși Argentina fusese eliminată încă din sferturile de finală ale Campionatului Mondial.

Cristiano Ronaldo, mai puternic decât eșecul Portugaliei

Patru ani mai târziu, Germania a devenit campioană mondială după victoria din finală împotriva Argentinei și memorabila demolare a Braziliei din semifinale, scor 7-1. Deși nemții dominaseră turneul, niciun jucător german nu s-a detașat clar în lupta pentru trofeul individual, Manuel Neuer fiind probabil singurul care a avut o candidatură cu adevărat solidă. În cele din urmă, Cristiano Ronaldo a fost desemnat câștigător al Balonului de Aur, în ciuda faptului că Portugalia fusese eliminată încă din faza grupelor. Sezonul său extraordinar la Real Madrid a cântărit enorm: câștigarea Ligii Campionilor, triumful din Copa del Rey și impresionanta cifră de 61 de goluri în 60 de meciuri.

Luka Modrić și anul în care a întrerupt dominația Messi-Ronaldo

În 2018, Croația a ajuns pentru prima dată în istorie într-o finală de Campionat Mondial, unde a fost învinsă de Franța cu 4-2. Deși francezii au ridicat trofeul, voturile pentru jucătorii lor s-au împărțit între Antoine Griezmann, Kylian Mbappé și Raphaël Varane. Luka Modrić a profitat de această situație și, susținut de un sezon excepțional la Real Madrid, a reușit să câștige Balonul de Aur, punând capăt dominației de un deceniu exercitate de Lionel Messi și Cristiano Ronaldo.

Ce înseamnă acest lucru pentru 2026?

Istoria demonstrează că triumful la Campionatul Mondial oferă un avantaj important, dar nu garantează automat câștigarea Balonului de Aur. Performanțele individuale, succesul la nivel de club și modul în care se împart voturile între jucătorii unei naționale campioane pot influența decisiv rezultatul final. Acest precedent menține deschisă lupta pentru trofeul individual și în 2026, oferind speranțe unor jucători precum Kylian Mbappé, Ousmane Dembélé sau Michael Olise, chiar dacă naționala lor nu a reușit să cucerească titlul mondial.