Fotbal International
Șapte goluri și o lecție de fotbal la Amsterdam. Grecia, între amintirea lui 1930 și promisiunea unei noi generații
Olanda a învins Grecia cu 7-0 într-o seară care a schimbat radical atmosfera din grupa Ligii Națiunilor. Pentru eleni, rezultatul readuce în actualitate un capitol dureros al istoriei, în care figurează și România. Dar povestea de la Amsterdam spune mai mult despre fragilitatea unei echipe tinere decât despre valoarea ei reală.
La Amsterdam, Grecia a descoperit cât de repede poate dispărea echilibrul unei partide între două echipe care pornesc cu aceleași puncte în clasament. Înaintea întâlnirii cu Olanda, formația lui Ivan Jovanović acumulase opt puncte în patru etape și avea motive întemeiate să privească spre partea superioară a grupei. Nouăzeci de minute mai târziu, diferența dintre cele două reprezentative părea mult mai mare decât o sugeraseră rezultatele precedente.
Olanda a câștigat cu 7-0, dar nu doar proporțiile scorului au impresionat. Gazdele au avut o precizie remarcabilă în exploatarea spațiilor, iar fiecare eroare a defensivei elene a părut să deschidă drumul către o nouă ocazie.
Crysencio Summerville a înscris încă din minutul 6, iar Tijjani Reijnders a transformat prima repriză într-o demonstrație personală, reușind trei goluri. Jurriën Timber a contribuit cu o dublă, iar Donyell Malen a completat scorul. La pauză era deja 5-0. Olanda nu a avut nevoie de posesii interminabile pentru a domina, ci de viteză, mișcare și o eficiență pe care Grecia nu a reușit să o contracareze.
Presa elenă a privit rezultatul cu severitate, dar și cu îngrijorarea firească față de o generație considerată capabilă de performanțe importante. Sport24 și Novasports au descris una dintre cele mai dificile seri ale naționalei, în timp ce televiziunea publică ERT a readus în discuție statisticile istorice.
Pentru cititorul român, acestea conțin un detaliu aparte. La 25 mai 1930, România învingea Grecia cu 8-1, un rezultat care rămâne printre cele mai severe din istoria reprezentativei elene. Deasupra lui se află acel 1-11 în fața Ungariei, din preliminariile Mondialului din 1938. Prin diferența de șapte goluri, partida de la Amsterdam se așază acum alături de întâlnirea cu România din urmă cu aproape un secol.
Dar fotbalul nu se explică doar prin arhive. Grecia de astăzi dispune de jucători formați în campionate puternice și de o generație care a arătat deja că poate concura la un nivel ridicat. Tocmai de aceea, rezultatul este atât de greu de acceptat: nu reflectă lipsa talentului, ci o seară în care organizarea, reacția colectivă și luciditatea au cedat aproape simultan.
Ivan Jovanović nu a încercat să îndulcească realitatea. Selecționerul a recunoscut că echipa nu a gestionat șocul primelor goluri și că dezamăgirea este împărtășită de întregul vestiar. Mesajul său a privit însă și ceea ce urmează: capacitatea jucătorilor de a răspunde într-un moment dificil.
Grecia rămâne în lupta pentru calificarea în sferturile Ligii Națiunilor, iar partida cu Serbia oferă o ocazie imediată de redresare. Într-o asemenea situație, reacția contează mai mult decât explicațiile oferite la finalul unei seri nefericite.
Olanda merită apreciată pentru un fotbal de mare calitate, în care talentul individual a funcționat în serviciul unei idei colective. Grecia are de înțeles de ce mecanismele sale au încetat să funcționeze tocmai în fața unui adversar atât de bine organizat.