Europa League

Ucigașii de giganți din Cercul Polar vor din nou scalpul lui Postecoglou

Published on

Disproporția dintre Bodo/Glimt și Tottenham este colosală – în orașul norvegienilor trăiesc puțin peste 55.000 de oameni, adică exact cât ar încăpea într-o singură seară pe Tottenham Hotspur Stadium. Și totuși, joi, cele două echipe intră pe teren de la egal la egal, cu visul comun de a ajunge în finala Europa League.

Cu suporteri recunoscuți pentru periuțele galbene uriașe pe care le flutură în tribune și cu o poftă nebună de a înfrunta nume mari, Bodo/Glimt și-a croit drum până în careul de ași al competiției, acolo unde i-au ajuns din urmă pe Manchester United, Athletic Club și chiar Tottenham.

E prima echipă norvegiană care ajunge într-o semifinală europeană masculină, dar statistica nu e singurul lor trofeu moral: au câștigat 8 din ultimele 10 duble europene și continuă să sfideze logica.

Cu mai puțin de 10 ani în urmă, se bucurau că au scăpat de anonimatul ligii secunde norvegiene. Azi, nu doar că scriu istorie, dar o fac cu stil și îndrăzneală, iar când pe bancă îl au pe antrenorul care l-a învins deja pe Ange Postecoglou într-un duel tactic memorabil, speranțele de calificare nu mai par deloc o nebunie.

Bodo/Glimt e echipa care nu ține cont de cote, de salarii sau de faima adversarului, e formația care joacă pentru onoare, pentru istorie și, mai ales, pentru a demonstra că și dincolo de Cercul Polar se poate visa la marea scenă.

Clubul de familie care i-a dat o lecție lui Mourinho – și vrea să-l rănească din nou pe Postecoglou

Dintre toate echipele rămase în penultimul act al Europa League, Bodo/Glimt e, fără îndoială, cea mai necunoscută și, poate tocmai de aceea, cea mai fascinantă.

Venită dintr-un mic oraș pescăresc situat la 200 km nord de Cercul Polar, cu cea mai apropiată metropolă aflată la 10 ore distanță, echipa din Bodø a crescut în izolare – dar tocmai acel colț uitat de lume a cimentat o legătură unică între club și comunitate. Jucătorii se plimbă liniștiți prin oraș cu familiile, iau masa în restaurantele locale, iar atmosfera e de… familie extinsă.

„Par mai degrabă o mare familie decât o echipă profesionistă”, povestește Ilie, un român stabilit în Bodø de aproape un deceniu. „Au crescut împreună, se distrează împreună, e o cultură aparte.”

Și cumva, toată această poveste, păstrând proporțiile, îți aduce aminte de Corvinul Hunedoara de anul trecut – un club mic, sudat, venit dintr-o zonă cu tradiție, care a sfidat așteptările și a atins gloria cu inimă și muncă. Aceeași simplitate transformată în forță, același sentiment că ceva profund și autentic se întâmplă dincolo de marile orașe și bugete.

O cultură care a produs deja rezultate memorabile. Nu trebuie decât să-l întrebi pe José Mourinho – în 2021, Bodo/Glimt i-a administrat portughezului cel mai dur eșec din întreaga carieră – 6-1, într-un meci de Conference League! O umilință pe gheață, într-un stadion mic, sub cerul polar.

Iar în acest sezon, au continuat să uimească: au eliminat Porto, Twente, Olympiakos și Lazio. Cine urmează?

Din ruine financiare, spre glorie continentală

Povestea lor nu e una de succes instantaneu. În 2010 erau aproape de faliment, iar ani întregi au oscilat între prima și a doua ligă norvegiană, dar totul s-a schimbat în 2017, când l-au adus pe Kjetil Knutsen – un tehnician discret, venit ca secund, promovat din lipsă de bani. Da, voiau să-l dea afară, dar nu își permiteau financiar, așa că au continuat cu el și bine au făcut!

Knutsen a propus un joc curajos, de posesie intensă și identitate colectivă. A creat „modelul Bodo”, toți implicați, toți responsabili. Și a cerut ajutorul unui om neobișnuit – Bjørn Mannsverk, fost pilot de luptă în Afganistan și Libia, devenit coach mental. Cu el, echipa și-a schimbat complet mentalitatea.

Jucători ca Ulrik Saltnes, care suferea de probleme stomacale și voia să renunțe, sau Patrick Berg, gata să plece din clubul familiei sale, au fost transformați psihic. Au renunțat la lamentări și au adoptat „Inelul Bodo/Glimt” – adunarea rapidă după fiecare gol primit, pentru a-și regăsi calmul și forța.

Dominanți în Norvegia, cuceritori în Europa

Din 2018 încoace, Bodo/Glimt a devenit o forță, au câștigat titlul în 2020, apoi în trei dintre ultimele patru sezoane. Nu s-au mulțumit doar cu prezența în Europa, ci au început să se bată de la egal la egal cu marile nume.

În 2022, au spulberat-o pe Celtic, condusă de nimeni altul decât actualul antrenor al lui Tottenham, Ange Postecoglou, cu un 3-1 în tur, 2-0 în retur, 5-1 la general, i-au administrat grecului-australian o lecție de fotbal.

„Knutsen e un tip fain, dar foarte exigent. Echipa e extrem de bine pregătită, aleargă mult și presează sus, se aseamănă, ca stil, cu Tottenham”, spune Morten Gamst Pedersen, fost internațional norvegian.

Iar Postecoglou știe foarte bine cu cine are de-a face: „Nu contează cât de mare e clubul. Suntem ambele echipe în semifinalele unei competiții europene. Merită să fie aici. Nu-i subestimăm.”

Sexy nu, eficienți da – și cu frigul de partea lor

Pentru Tottenham, returul în Norvegia nu se anunță ușor. Vânt, frig, zăpadă, gazon artificial și o echipă flămândă.

„Nu suntem cei mai sexy adversari”, recunoaște fundașul Jostein Gundersen. „Stadionul e mic, vremea e rece și noi suntem obișnuiți cu asta. Pentru alții, poate fi un șoc.”

Poate că Bodo/Glimt nu vine dintr-un oraș mare, nu are bugetul lui Spurs și nici vedete pe afiș. Dar are ceva ce multe echipe mari uită: unitate, curaj și un vis polar care topește orice logică fotbalistică, iar istoria arată că, uneori, tocmai cluburile de familie ajung să scrie cele mai frumoase povești.

Click to comment

Popular Posts

Copyright © 2026 sportpulse.ro