„Zidul lui Bordalás pe Bernabéu: Getafe lovește o dată și îl oprește pe Real”

Real Madrid știa că Getafe nu vine la Bernabéu să joace frumos, ci să joace corect, compact, agresiv, cu distanțe scurte și cu o disciplină aproape sufocantă. Și, chiar dacă te pregătești mental pentru asta, e greu să găsești soluții când echipa lui José Bordalás îți taie aerul pas cu pas. În primul duel direct cu tehnicianul experimentat, Álvaro Arbeloa n-a reușit să desfacă acest mecanism: Real Madrid – Getafe 0-1.

Startul a fost promițător pentru gazde. Getafe a greșit o dată la construcție, Thiago Pitarch a mușcat momentul, iar Vinícius Junior a plecat singur spre poartă, dar David Soria a rămas mare, blocând cu piciorul. A fost semnalul că Real poate face rău dacă prinde spații. Doar că Getafe n-a mai oferit aproape nimic.

Meciul s-a împotmolit rapid într-o luptă de uzură, Real avea posesia, Getafe avea controlul zonelor-cheie. O blockare crucială a lui Trent Alexander-Arnold la un șut periculos și o execuție de finețe a lui Arda Güler (un „Maradona turn” urmat de șut, respins de Soria) au fost practic cele mai clare momente ale primei părți pentru „Los Blancos”. În rest, apărarea oaspeților a fost un perete.

Iar când Real s-a simțit cât de cât așezată, Getafe a lovit exact cum își propune o echipă de Bordalás, pe a doua minge, pe reacție, pe eroare forțată. Luis Milla și Mauro Arambarri au început să câștige dueluri la mijloc, au împins liniile, au cules respingeri. Dintr-o degajare incompletă, Arambarri a fost primul la minge, iar Martín Satriano a prins o voleu „curat în oțel” în vinclu. 0-1 și un Bernabéu brusc neliniștit.

Partea a doua a adus presiune. Arbeloa a mutat repede, iar Carvajal, Huijsen și Rodrygo au intrat, iar Real a început să circule mai bine mingea, să recupereze mai sus, să împingă Getafe spre propria careu. Valverde și Tchouaméni au câștigat mai multe mingi „moarte”, Vinícius a obținut ceva mai mult din duelurile din bandă, iar oaspeții au început să simtă lipsa de oxigen.

Ocaziile, însă, au venit greu. Rüdiger a fost aproape după un corner (mingea a trecut milimetric pe lângă), Rodrygo a avut o lovitură de cap scoasă de Soria, iar Carvajal n-a reușit să împingă în plasă la capătul fazei. Real a apăsat, dar fără să rupă structura cu foarte mult efort, puține fisuri reale.

Finalul a spus tot despre seara asta: deși Madrid a avut inițiativa, Getafe a închis meciul cu o luciditate rece, iar în prelungiri a petrecut mult timp chiar în jumătatea gazdelor, semn că planul n-a fost doar defensiv, ci și inteligent gestionat. Frustrarea a explodat și în detalii, un cartonaș roșu pentru proteste (Mastantuono) și încă o eliminare târzie (Adrián Liso) au încadrat finalul într-un haos nervos.

Pentru Getafe, e o victorie rară pe Bernabéu, abia a doua din istorie, după una veche de aproape două decenii și prima reușită personală a lui Bordalás împotriva lui Real. Pentru Real Madrid, e un semnal de alarmă: prea puține soluții colective când adversarul nu-ți oferă spații, prea multă dependență de inspirație individuală și, în contextul luptei la titlu, un pas greșit care o lasă la patru puncte în spatele Barcelonei.