Sporturi
23 septembrie | Un argint olimpic, o barcă și o viață prea scurtă. Trei povești românești pe care timpul nu trebuie să le uite
Sportul nu înseamnă doar cine a câștigat aseară sau cine joacă mâine. Înseamnă și oamenii care au purtat România pe podiumurile lumii, cei care au muncit ani pentru câteva minute de glorie și cei care au plecat mult prea devreme. Pe 23 septembrie îl sărbătorim pe Daniel Dumitrescu, vicecampion olimpic la box, și pe Aneta Mihaly, medaliată olimpică în marea școală a canotajului românesc. Și ne amintim de Doru Ghimeș, fost internațional de volei, dispărut la numai 39 de ani.
Daniel Dumitrescu, 58 de ani. Cinci victorii până la aur
Pe 23 septembrie 1968, la București, se năștea Daniel Dumitrescu. Astăzi împlinește 58 de ani. Pentru a înțelege dimensiunea performanței sale trebuie să ne întoarcem în 1988, la Jocurile Olimpice de la Seul. Dumitrescu avea numai 20 de ani și boxa la categoria pană, 57 kg. Până la finala olimpică a câștigat cinci meciuri. I-a învins pe Anthony Konyegwachie, Wataru Yamada, Wangchai Pongsri, Regilio Tuur și, în semifinală, pe sud-coreeanul Lee Jae-hyuk. Cinci adversari între un tânăr din București și șansa de a deveni campion olimpic.
În finală îl aștepta italianul Giovanni Parisi. Visul aurului s-a oprit în prima repriză, după un croșeu de stânga al italianului. Parisi devenea campion olimpic. Daniel Dumitrescu primea argintul. Nu fusese aurul pe care îl dorise, dar era una dintre marile medalii ale boxului românesc. COSR îl include și astăzi între cei numai nouă pugiliști români care au câștigat argint olimpic. Un an mai târziu devenea vicecampion european la Atena. A revenit la Jocurile Olimpice în 1992, la Barcelona, unde a terminat pe locul 5, iar ulterior a trecut și la boxul profesionist. Dar între cele două Olimpiade viața lui luase o întorsătură radicală.
În vara lui 1989, cu doar câteva luni înaintea căderii regimului Ceaușescu, Dumitrescu a profitat de participarea la un turneu în Turcia pentru a pleca în Grecia. De acolo a ajuns în Germania, unde a boxat pentru un club din Leverkusen. Episodul este consemnat chiar în biografia sa oficială de COSR. O medalie de argint. Două Olimpiade. O finală europeană. Și destinul unui sportiv român prins într-o epocă în care uneori cea mai dificilă luptă nu se dădea între corzile ringului.
La mulți ani, Daniel Dumitrescu!
Aneta Mihaly, 69 de ani. O medalie din marea poveste a canotajului românesc
Tot pe 23 septembrie, dar în 1957, la Axintele, se năștea Aneta Mihaly, cunoscută ulterior ca Aneta Marin. Azi împlinește 69 de ani. Povestea ei aparține unei generații care a pus cărămizi importante la construcția uneia dintre cele mai frumoase tradiții ale sportului nostru, canotajul feminin românesc.
La Jocurile Olimpice de la Moscova din 1980, Aneta Mihaly a terminat pe locul 4 în proba de patru vâsle. Patru ani mai târziu, la Los Angeles 1984, s-a întors la Jocurile Olimpice. De data aceasta, într-o altă barcă. România a cucerit argintul olimpic la 8+1 feminin, iar Aneta Mihaly era una dintre componentele echipajului. Medalia olimpică venea după alte trei podiumuri mondiale, argint în 1977 și bronz în 1979 și 1981, toate la patru vâsle.
Astăzi, când vorbim despre canotajul românesc, ne vin firesc în minte marile campioane care au urmat. Dar tradițiile nu apar peste noapte. Înainte ca România să transforme podiumul olimpic într-un loc aproape familiar pentru canotoarele sale, au existat generații care au tras primele rame. Aneta Mihaly a fost una dintre femeile acelei generații.
La mulți ani!
Patru ani fără Doru Ghimeș. Un ultim punct la numai 39 de ani
Există însă și zile în care calendarul nu ne cere să spunem „La mulți ani”. Ne cere doar să nu uităm. Pe 23 septembrie 2022, voleiul românesc anunța dispariția lui Doru Ghimeș. Avea numai 39 de ani.
Libero originar din Constanța, Ghimeș a jucat pentru Tomis Constanța, Dinamo, Arcada Galați, Știința Bacău, „U” Cluj, CSM Câmpia Turzii și TuB Bocholt, în Germania. A făcut parte și din lotul național al României.
Era însă un sportiv care se simțea la fel de bine și pe nisip. În voleiul pe plajă a devenit multiplu campion național și a câștigat turnee interne și internaționale. Cu doar câțiva ani înainte de dispariție continua să joace în fazele finale ale Campionatului Național. Cu puțin timp înainte de moarte își încheiase cariera în liga secundă germană. Clubul TuB Bocholt avea să păstreze un moment de reculegere în memoria fostului său libero.
Au trecut patru ani. În sport, tabela se stinge la finalul fiecărui meci. Unele nume însă merită să rămână aprinse. Doru Ghimeș este unul dintre ele.
Mai puțină bârfă. Mai multe povești despre sport.
Un boxer ajuns la o singură luptă de aurul olimpic. O canotoare din generația care a construit una dintre marile tradiții ale sportului românesc. Un voleibalist căruia viața i-a fluierat finalul mult prea devreme. Trei sporturi. Trei generații. Trei destine.
Nu toate poveștile sportului se termină cu aur. Unele se termină cu argint. Altele cu locul patru. Unele, nedrept, înainte de vreme. Dar toate merită păstrate cât timp există cineva care să le spună mai departe.