Campioana de la Queen’s care a domnit o jumătate de secol

Când Olga Morozova a ridicat cel mai important trofeu din cariera sa, probabil că nu s-ar fi gândit că va rămâne campioană en-titre timp de peste 50 de ani.

Dar, săptămâna viitoare, ea își va pierde în sfârșit coroana, când turneul Queen’s Club Championships va găzdui din nou, pentru prima dată din 1973, o competiție feminină.

Noua campioană va primi un trofeu nou, pe care sunt gravate numele campioanelor precedente, deoarece trofeul original nu a putut fi găsit.

Între timp, lumea tenisului s-a transformat radical față de vremurile Olgăi Morozova — de la rachetele de lemn și transportul în comun până la nivelul actual al circuitului profesionist.

În timp ce Queen’s se pregătește să întâmpine noile jucătoare pe terenurile de iarbă, începând de luni, Morozova își amintește o epocă în care, dacă ploua, meciurile se jucau în sală pe terenuri dificile din lemn, turneul era sponsorizat de o companie de tutun, iar premiul pentru titlul câștigat de ea era de 1.000 de lire sterline.

Pentru Morozova, născută la Moscova, premiile în bani nu aveau însă o relevanță deosebită.

“Eu veneam din Uniunea Sovietică. Noi nu eram profesioniști, eram amatori. Banii câștigați, nu doar aici, ci și la Wimbledon și în alte părți, mergeau direct către federația noastră”, povestește astăzi, la 76 de ani.

“Ei îmi plăteau deplasarea, antrenorul, toate cheltuielile.”

Printre aceste cheltuieli se numărau și transportul și cazarea.

“Ajungeam la Queen’s cu metroul,” își amintește ea. “Stăteam într-un B&B din Earl’s Court. Nu era cine știe ce cazare, cred că toaletele și dușurile erau la trei etaje distanță… și le împărțeai cu alți oameni. Era ceva normal pe atunci.”

“La Wimbledon, aveam însă o mașină la dispoziție — imaginați-vă, ieșeam din B&B, coboram scările și un Rolls Royce cu șofer în mănuși albe mă aștepta și îmi deschidea ușa.”

Chiar dacă nu era Wimbledon, Queen’s era totuși un turneu de prestigiu. În acea ediție jucau Chris Evert, Margaret Court și Evonne Goolagong, pe care o Morozova, în vârstă de doar 24 de ani, a învins-o în finală în două seturi, fără să-și piardă serviciul.

Pentru mulți, victoria a fost o surpriză. Pentru Morozova — nu.

“Îmi amintesc că am jucat bine,” spune ea. “Simțeam mingea foarte bine și o cunoșteam deja pe Evonne, știam cum să joc împotriva ei. Iar iarba era suprafața mea favorită.”

Deoarece cecul câștigat nu ajungea în buzunarul ei și nu primea nici măcar o replică a trofeului, principala satisfacție — dincolo de prestigiu — a fost faptul că s-a dovedit justificată decizia de a o desemna cap de serie pentru prima dată la Wimbledon.

Înainte de apariția sistemului computerizat de clasament, capii de serie erau stabiliți de comisii de experți.

“Fusesem cap de serie numărul 8 la Wimbledon, și toată lumea spunea ‘Doamne, de ce e ea cap de serie?’ Dar după ce am câștigat turneul de la Queen’s, chiar mă simțeam bine pentru că acum înțelegeau de ce.”

Jocul agresiv al Olgăi, bazat pe serviciu și voleu, era ideal pentru iarbă — fusese campioană la Wimbledon la junioare în 1965 și câștigase mai multe titluri pe această suprafață.

A ajuns în finala de simplu de la Wimbledon în 1974, unde a fost învinsă de Chris Evert, la doar câteva săptămâni după ce pierduse și finala de la Roland Garros. Împreună cu Evert, a câștigat totuși titlul de dublu la Roland Garros, devenind prima rusoaică ce a cucerit un titlu de Grand Slam.

Lupta pentru premii în bani — atunci și acum

În timp ce Queen’s găzduia, fără să știe, ultimul său turneu feminin timp de 52 de ani, în paralel avea loc un moment istoric pentru tenisul feminin, într-un hotel din vestul Londrei.

Pe 21 iunie 1973, Billie Jean King a reunit un grup de jucătoare pentru a unifica circuitele rivale sub o singură organizație — ceea ce avea să devină WTA (Women’s Tennis Association) —, creând primul circuit profesionist global și declanșând o creștere semnificativă a premiilor în bani.

În acea săptămână, în timp ce se ocupa și de organizarea acestei mișcări istorice, Billie Jean King a reușit să câștige și proba de dublu la Queen’s.

Între timp, jucătoarele de tenis câștigă mult mai mult decât generația lui Morozova. În prezent, 7 dintre cele mai bine plătite 10 sportive din lume sunt jucătoare de tenis.

Deși în turneele de Grand Slam premiile sunt egale pentru femei și bărbați, în alte turnee diferențele persistă.

Când a câștigat titlul, Morozova a încasat 1.000 de lire sterline — echivalentul a circa 15.000 de lire sterline astăzi. Campioana din 2025 va primi 218.000 de dolari (~161.000 de lire) — de peste 10 ori mai mult, ajustat cu inflația.

Premiul lui Morozova a fost pe atunci la jumătate față de cel câștigat de Ilie Năstase în finala de simplu masculin. În 2025, campionul masculin de la Queen’s va primi de circa două ori și jumătate mai mult decât campioana feminină.

LTA (Federația Britanică de Tenis) și-a propus să introducă premii egale la Queen’s și Eastbourne până în 2029.

Fondul total de premii pentru ediția WTA de anul acesta de la Queen’s este de 1,415 milioane dolari (~1,043 milioane lire), după ce LTA a majorat voluntar premiile cu o treime față de nivelul standard.

Însă, fondul de premii pentru turneul masculin de la Queen’s, care va avea loc săptămâna următoare, este de 2,522 milioane euro (~2,122 milioane lire).

WTA își propune să ajungă la paritate completă a premiilor până în 2033, iar directoarea turneului de la Queen’s, Laura Robson, a declarat la lansarea din acest an:

“LTA își dorește să atingă acest obiectiv chiar înaintea WTA, dar pentru asta avem nevoie de un eveniment de succes, avem nevoie de spectatori și de entuziasm. Nu putem începe totul dintr-o dată. Trebuie să construim treptat turneul și, în cele din urmă, să atingem obiectivul parității. Ca fostă jucătoare, sprijin total acest demers.”

Chiar și Morozova a remarcat că premiile actuale “sunt bune”.

“Sigur că mi-aș dori ca fetele să câștige și mai mult, dar cred că va veni și acel moment,” a adăugat ea.

Sprijin pentru jucătoarele britanice

După încheierea carierei de jucătoare, Morozova a devenit antrenoare în Rusia, apoi a lucrat mulți ani în cadrul LTA.

Până vara trecută, a colaborat cu jucătoarea britanică Harriet Dart, care a ajuns în turul al treilea la Wimbledon.

Morozova are cuvinte de laudă și pentru cele mai mari speranțe britanice la Queen’s din acest an.

Despre Katie Boulter, actuala nr. 1 britanică, spune că “își cunoaște foarte bine jocul și are lovituri simple, dar de mare calitate.”

Despre Emma Răducanu, consideră că “își îmbunătățește partea tehnică, dar trebuie să fie mai răbdătoare cu ea însăși și cu antrenorii ei”, deoarece succesul neașteptat de la US Open 2021 a adus asupra ei o presiune imensă.

Morozova, care a antrenat-o și pe Laura Robson, crede că revenirea turneului feminin la Queen’s va fi un mare avantaj pentru jucătoarele britanice.

“Vor acumula mai multă experiență pe iarbă,” spune ea. “Vor învăța să joace pe această suprafață și vor avea șansa de a performa mai bine la nivel înalt.”

Turneul a atras șapte dintre cele mai bune 15 jucătoare ale lumii. Cine își va adăuga numele după cel al Olgăi Morozova pe noul trofeu va trebui să treacă printr-un tablou extrem de competitiv.

Înainte de toate, Queen’s îi va aduce un omagiu celei mai recente campioane feminine, în cadrul actualei ediții — un gest care pentru Morozova este “o uriașă surpriză” după atâția ani.

“Sunt doar bucuroasă că sunt încă în viață!” a spus ea, zâmbind. “Pot să vin aici și e foarte frumos să fiu recunoscută pentru ceea ce am realizat. Este minunat.”