Sporturi
Campion olimpic pentru Japonia, cu sânge românesc. Povestea incredibilă care leagă Bucureștiul de aurul de la Atena
8 octombrie aduce trei povești care arată cât de diferite pot fi drumurile prin sport. Koji Murofushi împlinește 52 de ani: campion olimpic și mondial pentru Japonia, dar fiul unei campioane române. Miriam Bulgaru ajunge la 28 de ani după ce și-a construit cariera departe de reflectoare, până la primul mare trofeu câștigat chiar acasă. Iar Emil Grădinescu împlinește 67 de ani, după decenii în care vocea sa a devenit parte din coloana sonoră a fotbalului românesc.
Koji Murofushi. Campionul Japoniei cu jumătate din poveste scrisă în România
Născut pe 8 octombrie 1974, la Numazu, Koji Murofushi pare produsul unei familii construite special pentru atletism.
Tatăl său, Shigenobu Murofushi, a fost marele aruncător de ciocan al Japoniei, multiplu campion al Asiei și fost deținător al recordului național. Mama lui Koji era însă româncă: Serafina Moritz, aruncătoare de suliță care a reprezentat România și a câștigat proba la Jocurile Europene de juniori din 1968.
Fiul avea să ducă moștenirea mult mai departe. În 2003 a aruncat ciocanul la 84,86 metri, performanță care a devenit recordul Japoniei. Un an mai târziu a cucerit aurul olimpic la Atena 2004. În 2011, la 36 de ani, a devenit campion mondial, iar la Londra 2012 a mai adăugat un bronz olimpic.
Este una dintre acele povești pe care sportul românesc aproape că le-a pierdut pe drum, un campion olimpic al Japoniei în ale cărui origini există și o filă importantă scrisă de o sportivă din România.
Miriam Bulgaru. Trofeul pentru care a trebuit să aștepte
La Alba Iulia, pe 8 octombrie 1998, se năștea Miriam Bulgaru. Astăzi împlinește 28 de ani. Cariera ei spune ceva despre tenisul pe care televizorul îl arată foarte rar. În spatele marilor turnee există mii de kilometri, calificări, competiții ITF și puncte adunate unul câte unul. Bulgaru a intrat în circuitul ITF la numai 15 ani și a câștigat primul titlu în 2016. A trecut apoi prin ani de turnee mici până când, în septembrie 2024, a venit recompensa.
La Țiriac Foundation Trophy, turneu WTA 125 disputat la București, românca a ajuns în finală și a învins-o pe Kathinka von Deichmann cu 6-3, 1-6, 6-4. Era primul său titlu WTA 125. Iar trofeul a venit acasă, într-o ceremonie la care au fost prezente Simona Halep și Nadia Comăneci. Ulterior, Bulgaru a urcat până pe locul 168 WTA, cea mai bună clasare a carierei. Nu toate poveștile din tenis încep cu un adolescent-minune. Unele se construiesc încet. Tocmai de aceea merită spuse.
Emil Grădinescu. Omul pe care l-am auzit înainte să-l vedem
Al treilea aniversat al zilei nu a marcat goluri și nu a urcat pe podiumul olimpic. Dar a fost acolo când au făcut-o alții.
Emil Grădinescu, născut pe 8 octombrie 1959 la Focșani, împlinește 67 de ani. A comentat Campionate Mondiale și Europene de fotbal, Jocuri Olimpice și zeci de partide ale echipei naționale. A trecut de-a lungul carierei prin TVR și alte mari televiziuni sportive, devenind una dintre vocile recognoscibile ale comentariului sportiv românesc.
Pentru generațiile crescute înainte de streaming, telefon și social media, comentatorul făcea parte din meci. Uneori îți amintești golul. Alteori stadionul. Dar sunt momente în care îți amintești și vocea care ți-a spus că mingea a intrat în poartă.
Koji Murofushi a dus până la aurul olimpic o moștenire sportivă japonezo-română. Miriam Bulgaru a mers ani întregi prin circuit până când a ridicat trofeul acasă. Emil Grădinescu a povestit performanțele altora și a ajuns, fără să intre pe teren, parte din memoria lor.