Sporturi
Două sporturi, două vieți de campioană. Daniela Druncea și oamenii care au scris istoria sportului românesc
Daniela Druncea împlinește 36 de ani, Răzvan Șelariu 43, iar Gelu Radu 69. Trei medaliați olimpici români, trei drumuri diferite spre performanță. Ziua de 2 noiembrie readuce în atenție și personalități care au construit istoria sportului nostru, de la antrenorul Constantin „Pilică” Popescu la rugbystul Soare Sterian, membru al primei echipe românești medaliate la Jocurile Olimpice.
Daniela Druncea. De la gimnastică la canotaj, fără să renunțe la visul olimpic
În 2007, la Stuttgart, Daniela Druncea urca pe podiumul Campionatelor Mondiale de gimnastică artistică alături de echipa României. Avea numai 16 ani, iar medalia de bronz confirma apartenența sa la una dintre cele mai exigente școli sportive din lume. Nouă ani mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, avea să câștige o altă medalie de bronz. Numai că, de această dată, nu se mai afla într-o sală de gimnastică, ci într-o barcă de canotaj.
Între cele două performanțe se află una dintre cele mai neobișnuite povești ale sportului românesc. Născută la 2 noiembrie 1990, la Buftea, Daniela Druncea a crescut în disciplina gimnasticii, unde fiecare mișcare trebuie executată cu o precizie aproape absolută. A făcut parte din lotul României la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008, în calitate de rezervă.
Pentru mulți sportivi, încheierea unei asemenea etape ar fi însemnat și sfârșitul carierei de performanță. Pentru ea, a reprezentat începutul alteia. A ales canotajul, devenind cârmaciul echipajului feminin de opt plus unu. Rolul nu presupune să tragi la rame, dar responsabilitatea este considerabilă: cârmaciul conduce barca, transmite indicațiile, gestionează ritmul și contribuie la strategia cursei.
Experiența din gimnastică i-a oferit o înțelegere profundă a disciplinei, a concentrării și a presiunii competiționale. A trebuit însă să învețe un sport nou, cu alte reguli, alt limbaj și o altă formă de colaborare.
La Rio 2016, echipajul României a câștigat bronzul olimpic. În 2017, la Sarasota, a venit titlul mondial, urmat de alte performanțe europene. Povestea Danielei Druncea nu este doar despre două medalii mondiale obținute în discipline diferite sau despre un podium olimpic. Este despre curajul de a începe din nou, după ce ai cunoscut deja nivelul cel mai înalt al performanței.
La 36 de ani, rămâne un exemplu că experiența acumulată într-un sport nu se pierde atunci când alegi un alt drum. Uneori, devine tocmai avantajul care te ajută să reușești.
Constantin „Pilică” Popescu. Antrenorul care a câștigat trei titluri mondiale și a păstrat memoria handbalului
La 2 noiembrie se împlinesc opt ani de la dispariția lui Constantin „Pilică” Popescu, unul dintre cei mai importanți antrenori din istoria handbalului românesc. Sub conducerea sa, naționala feminină a României a devenit campioană mondială în 1956 și 1960, în handbalul în 11, și în 1962, în handbalul în 7.
Trei titluri mondiale într-o perioadă în care handbalul feminin românesc își construia identitatea internațională. Popescu a contribuit la dezvoltarea unor generații de sportive care au transformat România într-o putere mondială. A continuat să lucreze la nivel înalt și în deceniile următoare, obținând argintul mondial în 1973 și locul patru la Jocurile Olimpice din 1976. Dar activitatea sa nu s-a limitat la terenul de joc.
A fost preocupat de documentarea istoriei handbalului, de păstrarea rezultatelor și de recuperarea numelor care contribuiseră la succesul disciplinei. Într-o perioadă în care arhivele sportive nu erau la fel de accesibile ca astăzi, această muncă avea o valoare aparte. Născut în 1928, Pilică Popescu a înțeles că performanța nu se încheie odată cu ultimul fluier. Ea continuă să existe prin cei care o transmit generațiilor următoare.
Răzvan Șelariu și Gelu Radu. Două medalii olimpice, două generații
Răzvan Șelariu împlinește 43 de ani. Gimnastul născut la Reșița a făcut parte din echipa României care a câștigat bronzul olimpic la Atena, în 2004.
În același an, România devenea campioană europeană pe echipe la Ljubljana. Șelariu a fost un gimnast complet, capabil să concureze la toate cele șase aparate, într-o perioadă în care gimnastica masculină românească se confrunta cu unele dintre cele mai puternice școli ale lumii. A participat și la Jocurile Olimpice de la Beijing, în 2008, înainte de a continua în antrenorat.
Cu 26 de ani mai devreme decât Șelariu, se năștea Gelu Radu, la Adjud. Halterofilul, care împlinește astăzi 69 de ani, a câștigat argintul olimpic la Los Angeles, în 1984, la categoria 60 de kilograme.
În aceeași ediție, Nicu Vlad cucerea aurul olimpic, confirmând valoarea unei generații extraordinare a halterelor românești. Performanțele lui Șelariu și Gelu Radu aparțin unor sporturi diferite, dar au la bază aceeași realitate: ani de pregătire pentru câteva minute în care fiecare detaliu contează.
Soare Sterian. Un nume din începuturile olimpismului românesc
La 2 noiembrie 1970 se stingea din viață Soare Sterian, component al echipei de rugby a României medaliate cu bronz la Jocurile Olimpice de la Paris, în 1924. Aceea a fost prima medalie olimpică din istoria României. Turneul a reunit numai trei echipe, iar România a pierdut ambele partide. Contextul nu diminuează însă valoarea istorică a participării.
Soare Sterian, arhitect de profesie, a făcut parte din generația care a deschis drumul prezenței românești pe podiumul olimpic. La 56 de ani de la dispariția sa, numele merită recuperat din arhive, alături de cele ale colegilor care au reprezentat România la Paris.
De la Farul și Steaua la primul titlu mondial Williams
Ziua de 2 noiembrie aduce și aniversările unor foști fotbaliști români. Daniel Gherasim, fost portar al Stelei, împlinește 62 de ani, iar Bănică Oprea, atacant cu peste 200 de apariții pentru Farul Constanța în prima divizie, împlinește 59.
Pe plan internațional, fostul pilot australian Alan Jones împlinește 80 de ani. Campion mondial de Formula 1 în 1980, a adus echipei Williams primul său titlu mondial la piloți și a contribuit decisiv la ascensiunea constructorului britanic.
De la gimnastica Danielei Druncea la titlurile mondiale ale lui Pilică Popescu, de la bronzul istoric al rugbyștilor din 1924 la podiumurile olimpice ale generațiilor următoare, sportul românesc păstrează numeroase povești care merită redescoperite.
Unele sunt despre victorii. Altele, despre oameni care au avut curajul să înceapă din nou sau care au făcut posibil succesul celor din jur.