Emma Răducanu, recital pe iarba de la Queen’s! Sorana Cîrstea a luptat cu demnitate, dar britanica a prins sferturile după o victorie clară: 6-4, 6-2

Emma Răducanu a confirmat încă o dată cât de bine se simte pe iarbă. Britanica a învins-o pe Sorana Cîrstea, scor 6-4, 6-2, în optimile de finală ale turneului WTA 500 de la Queen’s, la capătul unui meci în care a început spectaculos, a tremurat pentru câteva game-uri, apoi și-a regăsit calmul și a închis partida cu autoritate.

Pentru Sorana, duelul a venit după o zi complicată, fragmentată de așteptări și amânări, petrecută mai mult între vestiar și teren. Meciul de pe Andy Murray Arena a început abia după partida dramatică dintre Elena Rybakina și Tatjana Maria, câștigată de kazahă în trei seturi, 6-7(5), 7-5, 6-0.

Sub un cer gri, cu vânt, umiditate ridicată și acea senzație tipic britanică în care iarba devine și mai imprevizibilă, Emma Răducanu a intrat în meci cu o energie excelentă. A atacat returul, a lovit curat, a variat inspirat și nu i-a permis Soranei să-și găsească ritmul în primele game-uri.

Cîrstea a început la serviciu, conform tragerii la sorți stabilite cu o zi înainte, dar primele minute au fost dominate clar de favorita locală. Emma a combinat mingile lungi, apăsate, cu scurte delicate și intervenții de mare finețe, suficient cât să ridice publicul de la Queen’s și să rupă rapid echilibrul.

În doar câteva game-uri, Răducanu s-a desprins la 4-0, cu două break-uri avans. Nu era doar o diferență pe tabelă, ci și una de stare, de inspirație, de încredere. Britanica părea complet conectată la suprafață, în timp ce Sorana căuta soluții, un unghi, un tempo, un punct de sprijin. Dar experiența româncei s-a văzut exact atunci când meciul părea să-i scape printre degete. La 0-4, Sorana nu s-a prăbușit. A strâns din dinți, și-a protejat serviciul într-un game dificil, apoi a început să lovească mai convingător, mai adânc, cu mai mult curaj.

Momentul de la 1-4 a schimbat pentru câteva minute aerul partidei. Emma a oferit mici fisuri, o dublă greșeală, un rever în fileu, ezitări în schimburile lungi. Sorana a simțit oportunitatea, a presat inteligent și a reușit break-ul. Dintr-odată, meciul avea din nou tensiune.

Cîrstea a ajuns la 4-5 și chiar a avut șansa de a pune presiune totală pe adversară. În primul set, românca a produs mai multe lovituri câștigătoare decât Emma, 13 față de 5, însă raportul erorilor neforțate a rămas costisitor. Răducanu a respirat adânc, a gestionat momentul complicat și a închis primul act cu 6-4, după ce a salvat o minge de break.

A fost un set muncit, intens, cu un oftat de ușurare vizibil pentru britanică la final. Pentru Sorana, a fost dovada că putea reveni, dar și confirmarea dură că pe iarbă starturile ezitante se plătesc scump. Actul secund a început însă după același scenariu dureros pentru româncă. Sorana a avut din nou probleme la serviciu, iar Emma a profitat imediat. Cu primul set în buzunar, britanica a devenit mai calmă, mai sigură, mai greu de clintit.

La 1-2, Sorana a oferit unul dintre cele mai frumoase puncte ale meciului, încheiat superb cu un rever în lung de linie. A fost o execuție care a amintit de calitatea, eleganța și încăpățânarea competitivă a unei jucătoare aflate în ultimul an al carierei, dar hotărâte să parcurgă acest drum cu fruntea sus. Emma nu s-a lăsat impresionată. A servit excelent, a găsit doi ași în momente importante și s-a desprins la 3-1, apoi la 4-1, după un nou break. De acolo, linia de sosire s-a apropiat rapid.

Sorana a mai prelungit meciul cu un game de serviciu în care a strecurat și un as, dar britanica nu a mai ezitat. Pentru câteva momente, soarele a apărut peste Queen’s, ca o iluzie scurtă într-o după-amiază dominată de nori și vânt. Pe teren însă, lumina a rămas de partea Emmei Răducanu.

Britanica s-a impus cu 6-4, 6-2 și s-a calificat în sferturile de finală, obținând o nouă victorie pe iarbă în fața Soranei Cîrstea. Pentru Emma, a fost un meci al autorității și al reconfirmării pe suprafața care îi pune cel mai bine în valoare instinctul ofensiv. Pentru Sorana, o înfrângere dureroasă, dar onorabilă, într-o zi în care a luptat, a revenit, a căutat soluții și a arătat încă o dată că demnitatea sportivă nu ține doar de rezultat, ci și de felul în care refuzi să renunți.