„Nu ești doar o jucătoare de tenis” – Drumul nevăzut spre echilibru

Înainte să fie semifinalistă la Wimbledon, Amanda Anisimova era etichetată drept un „copil-minune”, o adolescentă destinată să câștige titluri de Grand Slam. La doar 17 ani, ajungea în semifinalele Roland Garros 2019, eliminând-o spectaculos pe deținătoarea trofeului, Simona Halep, și pătrunzând în top 25 mondial.

Dar patru ani mai târziu, Anisimova a pus pauză. Arzând pe dinăuntru, cu mintea și trupul obosite, a recunoscut că nu mai putea suporta atmosfera turneelor. A abandonat complet racheta timp de luni bune. A călătorit, s-a reîntâlnit cu prietenii și familia, a urmat cursuri universitare față în față și s-a deconectat total de tenis… până când dorul i-a reaprins flacăra.

Astăzi, la 23 de ani, e din nou în prim-plan și se pregătește să o înfrunte pe lidera mondială Aryna Sabalenka pentru un loc în prima sa finală de Grand Slam. Privind în urmă, spune că pauza a fost salvatoare:

„Am învățat enorm despre mine, despre ce mă face fericită dincolo de teren. A fost vital să respir, să trăiesc o viață normală, măcar pentru puțin timp”, a declarat Amanda pentru BBC Radio 5 Live.
„Trebuie să înveți să te asculți cu adevărat. Trupul și intuiția nu mint.”

Un circuit nemilos

Circuitul WTA și ATP înseamnă 11 luni pe an între camere de hotel, fusuri orare și stres continuu pentru puncte și premii. Pe lângă efortul fizic, presiunea psihologică e uriașă, înfrângeri consecutive, atacuri online, dezamăgiri personale.

Matteo Berrettini, afectat ani la rând de accidentări, recunoștea că „e o greutate” simpla prezență pe teren. Alexander Zverev, numărul 3 mondial, declara că se simte „gol” și „fără bucurie”, în și în afara tenisului. Andrey Rublev a vorbit deschis despre anxietatea care îl consuma și despre cum l-a ajutat terapia:

„Ajungi să nu mai știi ce vrei de la viață. La un moment dat, Grand Slam-ul părea totul. Acum înțeleg că nu mi-ar schimba viața cu adevărat. Dar să iei o pauză? E greu…”

Frica de a transforma pasiunea în obligație

Carlos Alcaraz, de cinci ori câștigător de Slamuri, a recunoscut în documentarul Netflix că cea mai mare teamă a sa este ca tenisul să devină o corvoadă. El încearcă mereu să păstreze bucuria jocului — chiar și în cele mai tensionate momente, cum s-a văzut și la Wimbledon, în fața lui Fabio Fognini, unde a zâmbit la o execuție absurdă a adversarului.

„Totul e despre a te distra pe teren, nu despre rezultat. Să trăiești clipa”, spune spaniolul.
Vacanțele în Ibiza l-au ajutat psihic, chiar dacă echipa sa nu era de acord imediat după triumful de la Roland Garros 2024.

„Nu ești doar sportiv. Ești o ființă umană completă.”

Madison Keys, câștigătoare la Australian Open, povestește cum terapia a fost o revelație. Sportul nu era totul.

„De mici, ni se spune că suntem jucători de tenis. Dar când lucrurile merg prost, începi să crezi că tu, ca persoană, nu mai ai valoare.”
„Am învățat să separ sportiva Madison de femeia Madison. Am descoperit că am calități, pasiuni, emoții care nu țin de teren. Asta a schimbat totul.”

„Psihologul meu? Eu însămi.”

Aryna Sabalenka a lucrat ani de zile cu terapeuți. Acum, spune că se simte suficient de puternică să fie propriul ei psiholog.

„Am o echipă cu care pot vorbi despre orice. Nu mă judecă, nu mă condamnă, doar mă ascultă și căutăm soluții împreună.”

Anisimova, varianta 2.0

După revenirea în circuit, Amanda Anisimova a câștigat cel mai important titlu din carieră – la WTA 1000 Doha – și a reintrat în Top 10 mondial. Iar acum, la Wimbledon, joacă poate cel mai bun tenis al vieții sale.

„A fost un drum lung. A trebuit să reconstruiesc totul – condiția fizică, jocul, încrederea. Dar sunt din nou aici. Și simt că am câștigat mai mult decât un meci. M-am regăsit.”