Interul Sibiului își recuperează numele: o victorie de identitate, nu doar de tribunal

Sunt orașe care își poartă fotbalul ca pe o fotografie veche și puțin decolorată, dar încă vie. Sibiul e unul dintre ele. Iar decizia definitivă prin care FC Inter Stars 2020 Sibiu capătă dreptul de a folosi sigla, culorile și palmaresul lui FC Inter Sibiu nu e doar o știre juridică. E, în esență, un moment de memorie recâștigată.

Curtea de Apel București a respins apelul formulat în litigiul legat de identitatea „Inter”, iar concluzia e limpede, clubul din Liga a 3-a poate merge mai departe cu brandul și istoria unei echipe care a însemnat, pentru generații întregi, un reper. Și nu orice reper, iar Inter Sibiu rămâne numele legat de singurul trofeu internațional al fotbalului sibian la seniori, Cupa Balcanică din 1991.

Într-o lume în care fotbalul își schimbă fețele mai repede decât își păstrează promisiunile, faptul că un club își recapătă identitatea e rar și prețios. Pentru că, dincolo de acte, sigla și culorile sunt limbajul prin care un oraș își recunoaște echipa. Iar palmaresul nu e un tabel într-o arhivă, ci o poveste colectivă, în care oameni, tribune, radiouri înfundate, „greul” din anii ’90 și sentimentul că o echipă din Sibiu poate să stea drept în fața oricui.

E important și tonul cu care trebuie privit acest moment. Nu ca o „înfrângere” pentru cineva, nu ca un triumf care cere aplauze zgomotoase. Ci ca o clarificare necesară, că Interul Sibiului este al Sibiului. Iar fotbalul, mai ales în orașele cu tradiție, are nevoie de astfel de clarificări ca să nu rămână captiv între nostalgie și confuzie.

În spatele proiectului se află Teodor Birț, un nume cunoscut în peisajul sportiv local, implicat și în apariția lui FC Hermannstadt. Declarațiile lui au fost, poate, cel mai bun rezumat al mizei, recuperarea identității nu e un final, ci o obligație. O responsabilitate care te apasă frumos, pentru că te obligă să construiești ceva demn de trecutul pe care îl porți pe piept.

Iar trecutul, în cazul lui Inter Sibiu, are densitate. Club înființat în 1982, crescut cu rădăcini în oraș (Independența și Terezian), a urcat treptat din Divizia B în 1986, Divizia A în 1988, apoi acel vârf aproape incredibil, locul 4 în 1990/1991 și, în 1991, trofeul câștigat în fața lui Budućnost Titograd. Pentru un Sibiu care își trăia fotbalul cu demnitate, Cupa Balcanică a fost mai mult decât un succes, a fost dovada că se poate.

Apoi a venit coborârea, cu retrogradarea în 1996, dispariția în 2000, tăcerea care se așază peste cluburile desființate. Și tocmai de aceea, ziua aceasta contează, pentru că nu vorbește despre „întoarcerea timpului”, ci despre o șansă reală de a pune trecutul într-un cadru corect și de a-l transforma în viitor.

De acum înainte, provocarea nu mai e în instanță. Provocarea e pe teren și în jurul terenului, cu organizare, comunitate, academie, identitate trăită, nu doar afișată. E ușor să porți o siglă celebră, dar e greu să fii la înălțimea ei. Dar uneori, exact de asta are nevoie un oraș, de un standard înalt care te obligă să nu te mulțumești cu puțin.

Sibiul are, astăzi, un motiv să zâmbească cu o emoție curată. Pentru că și în fotbal, ca în viață, există victorii care nu se măsoară în goluri, ci în apartenență.

Interul Sibiului își poate purta din nou numele. Iar când un nume se întoarce acasă, parcă se aude, undeva, și un ecou din 1991.