Nu mai numărați firfireii, numărați pașii

Se vorbește numai despre bani. Toată presa noastră face tabele, aruncă cu milioane ca la o nuntă de provincie unde nașul își etalează banii pe masă. „Șapte milioane la FCSB! Patru la Craiova!” – parcă am fi contabili de CAP, nu iubitori de fotbal. Dar, iertați-mi cinismul, banii ăștia nu vor intra pe teren, nu vor ține piept unui pressing italian și nu vor sprinta în minutul 90.

Adevărata victorie e alta: băieții ăștia au început să joace cu altă față. Nu mai intră pe teren cu privirea de câine plouat, ci cu scânteia aia care spune „hai să ne batem de la egal la egal”. Asta e comoara, nu cifrele sterile cu care ne hrănim ca niște flămânzi ce mestecă eticheta borcanului, nu mierea dinăuntru.

Mirel Rădoi, olteanul care a intrat în vestiar ca într-o cârciumă în flăcări, are meritul de a fi adus ordine. Nu povești, nu decoruri, ci atitudine. Dacă va fi lăsat să construiască, Craiova poate fierbe și izbucni în următorii ani. Dar, la noi, răbdarea e o pasăre rară – se împușcă din prima clipă. Dacă iar îi vor grăbi lucrurile, vor sfârși cu aceeași eterna poveste: mult zgomot, puțină muzică.

La FCSB, teatrul absurd al lui Gigi Becali cu „ziua de 23 de milioane de euro” ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns. Omul a transformat succesul european într-o licitație de “animale”, cu bancnotele fluturând ca steagurile la peluză. Dar, dincolo de circul ieftin, miza e alta: Bîrligea, Olaru, Șut – nu mai au voie să fie doar jucători de Liga 1. Trebuie să demonstreze că nu se îneacă la primul val venit dinspre Vest.

Și să fim drepți: nu am inventat nimic. Nu suntem pionieri în cosmos. Doar ne-am întors unde eram acum câțiva ani, când grupele europene erau rutină, nu motiv de artificii. Să faci carnaval pentru o normalitate e semn de sărăcie sufletească.

Adevărata întrebare nu e câți bani intră în conturi, ci câți pași am făcut înainte. Am crescut? Avem altă intensitate, altă mentalitate, altă imagine? Dacă răspunsul e „da”, atunci banii sunt doar o consecință firească. Dacă răspunsul e „nu”, atunci milioanele astea sunt doar un colac de salvare într-o mare în care oricum ne înecăm.

Fotbalul românesc nu va renaște din euroi, ci din respect. Respect pentru muncă, pentru timp, pentru construcție. Restul sunt doar bancnote care ard repede, ca niște paie ude aruncate în foc.